Nu exista pacat care sa nu cedeze in fata puterii pocaintei.
Acolo se savarseste minunea cea mai mare, acolo se jertfeste Mielul lui Dumnezeu si Se ofera „spre mancare si bautura” credinciosilor..
Biserica este casa Painii duhovnicesti.
Fiind liman, omul trebuie s-o primeasca cu bucurie si nu cu tristete.
Cele trei virtuti de mai inainte ne ajuta sa ajungem acolo unde se afla „Imparatul tuturor”.
Dupa trecerea pragului mortii, el nu mai are nicio putere.
Postul este limanul sufletelor.
Medicamentul acesta este valabil doar pana la sfarsitul vietii fiecaruia dintre noi.
Trebuie doar sa fie facuta la timpul potrivit.
Pocainta il face pe pacatos asemenea celui care n-a pacatuit.
Urmarea pocaintei este spovedania, care la randul ei este „aliatul postului”.
Vamesul s-a facut evanghelist.
Si sfintii au cazut in pacate!” Pavel a fost hulitor si prigonitor, Petru s-a lepadat de Hristos.
Ori de cate ori ai cadea, de atatea ori sa te si ridici. „Ai pacatuit? Sa nu deznadajduiesti! Ai savarsit rele nenumarate? N-ai ajuns inca in iad.
Pentru ca pacatul se aseamana cu o mica scanteie, in timp ce iubirea de oameni si dragostea lui Dumnezeu cu oceanul care nu are margini.
Nu exista pacat care sa nu cedeze in fata puterii pocaintei
