In registru solemn, nihilismul european a parcurs acest drum pornind de la Spleen-ul lui Baudelaire.
Diaconu. - Mircea A.
Desi nu e teribilist, fugind de gratuitatea experimentala, el se apropie, totusi, cu pasi siguri si in cunostinta de cauza de inocenta suprarealistilor, coborind ca in transa intr-un spatiu halucinant, ireal si dezordonat pe care vrea sa-l faca semnul unei crize ontologice, marturia unei damnari. - Stefan BorbelyArdeleneste, fara ironii si fara falsa pudoare, fara sentimentul desertaciunii, poetul isi construieste masca unui damnat. (...) Pentru poetul oradean, poezia chiar intemeiaza universul, iar poetul e chiar un demiurg, verbul sau urcind anemic din neant.
Pop alege drama hiperlucida, extaza rece a perceptiei intinse nevrotic pina la insuportabil, ceea ce face ca formula sa poetica sa derive mai degraba din catalogul modernismului tirziu, crepuscular, decit din brosura sprintara a postmodernismului de ultima ora. (...) Ioan F.
Volumul e dur, monocrom, obsedant ca o pagina din Kafka, si reprezinta, fara indoiala, punctul de maxima extensie a „halucinatiei de real” la care a ajuns pina acum poetul.
Pop se afla in aceasta descendenta, diversificata prin marasm, revelatii scirbite si un acut sentiment al parasirii si al existentei goale, aleatorii, exercitat intr-un univers al neanturilor stilizate, din care ancorele au disparut si fiinta a intrat in deriva.
Tipologic, oradeanul Ioan F.
Avangarda i-a adaugat o nervozitate aparte, kafkiana, demolind piedestalul solemn si impingind totul in grotesc.
In registru solemn, nihilismul european a parcurs acest drum pornind de la Spleen-ul lui Baudelaire
