Autor de fineturi speculative in eseuri, Ioan F.
Versuri grele, supraincarcate, sfidand minimalismele cu forta vizionara si imaginatie halucinatorie. .
Pop, in versuri de somatie, de parca ar vorbi si el din Patmos si ar fi ultimul spectator al lumii, spectator devenit deopotriva victima si reporter.
Aceasta agonie o transcrie F.
Nu mai arata insa doar dupa ce si umbrele, si cuvintele au fost urcate pe esafod, dupa ce poetul a auzit tropotul „cu care noptile calca pe cadavrele zilei“ si „ritmul tobelor ce bat ultimele alarme ale caderii timpurilor“.
Astfel ca, de fapt, el ajunge sa trimita telegrame de la fata locului, in felul lui Aurel Pantea (de care-l apropie si virulenta cu care abstractiile devin fulgerator senzatii agonice), anuntand cum coboara, „ca niste reptile, orele care nu mai arata nimic“.
Pop – este o umbra grea, de plumb, care striveste un peisaj expresionist, de apocalipsa asistata contemplativ, aproape cu detasare (marcata, voit ori ba, de poetica analogiei, de „ca“-ul imblanzitor de angoase), dar desfasurata ca un film in care scribul s-a ratacit si s-a pierdut.
O paradoxala virtualitate a ceea ce se intampla deja in expresie. Gheorghe Grigurcu „Umbra“ – ale carei poeme le transcrie aici Ioan F.
Embleme fragile ale unei fiinte-limbaj.
Nu e o poezie „de idei“, ci una de emotionala marturie aidoma unei eliberari, asociind dureroasele contrarii intr-o comuniune degajata.
Pop ne infatiseaza in ipostaza d-sale lirica o umbra fidel-fantasta a acestora, „un trup straveziu, un trup de intuneric si lumina“.
Autor de fineturi speculative in eseuri, Ioan F
