Contrar viziunii poetului-filosof Lucian Blaga vesnicia nu s-a nascut neaparat la sat sau nu doar la sat in alternanta vale-deal a spatiului mioritic.
Exista o altfel de eternitate a horinciei a spritului sau a bautului cu burta dupa cum sub fiecare piatra de caldaram sau pavela de lemn cu care se podeau drumurile orasenesti se ascunde intotdeauna o farama de istorie un pretext de poveste ca intr-o pictura naiva descriind tiribombele unui balci metafora a lumii romanesti aflate intr-un carnaval perpetuu.
Insa dincolo de toate aceste frapante ne asemanari se poate regasi o cheie unificatoare a unui balcanism central european fara limite pentru care mititeii se pot inmuia in sampanie chisca se poate intovarasi cu licorosul de Cotnari iar pogacile se pot stropi cu Neuburgerul de Ciumbrud.
Nu seamana prea mult intre ele targurile moldovenesti cu burgurile transilvane cu asezarile muntenesti de la raspantii ori cu satul mic parizian dar universal al Cetatii lui Bucur .
Desigur meandrele istoriei au impus diferente sensibile intre urbele fara mari valente de metropole din tarile romanesti de o parte si de alta a Carpatilor.
Si orasele targurile sau micile citadele de la noi ale unei mereu incerte urbanitati isi revendica acest atribut al unei eternitati intotdeauna discutabile dar zamislind consecvent tipare specifice care au traversat secolele ale modului de viata autohton.
Contrar viziunii poetului-filosof Lucian Blaga vesnicia nu s-a nascut neaparat la sat sau nu doar la sat in alternanta vale-deal a spatiului mioritic
