Am adunat in Pomul VIETII cateva povestiri foarte scurte, de fix cinci sute de cuvinte, dar si povestiri ceva mai lungi, toate scrise in ultimii doi ani.
Intr-un mic restaurant dintr-o periferie a Parisului, un barbat.
La unele povestiri ma gandesc ca la niste tablouri.
Evident imi sunt dragi fiecare in parte, desi difera destul de mult una de cealalta. In carte si-au facut loc o poveste despre o crima de demult, alta despre o noapte alba sau despre blestemul unui trandafir.
Am adunat in Pomul VIETII cateva povestiri foarte scurte, de fix cinci sute de cuvinte, dar si povestiri ceva mai lungi, toate scrise in ultimii doi ani