Incepand cu anul 1980, afirmatiile lui Mircea Eliade stau sub semnul nevoii de acceptare a alteritatii, cu scopul de a trasa un demers evolutiv al constiintei occidentale catre nivele superioare.
Asadar, scriitorul propune, totodata, si un dialog inter-civilizational, a carui chintesenta ultima este intalnirea cu Celalalt..
Eliade nu propune doar un dialog interreligios, fiind - pe langa istoric al religiilor - un om de cultura, ale carui cercetari tin de apanajul artei, antropologiei, filosofiei, psihologiei, sociologiei si metafizicii.
Discursul religios, precum si noul tip de umanism subliniaza importanta alteritatii creatoare, vizavi de intelegerea propriului itinerariu existential al insului, realizata cu ajutorul Celuilalt.
In acest sens, se observa ca postulatele unui dialog interreligios inlesnesc conturarea si stimularea identitatii nationale.
Incepand cu anul 1980, afirmatiile lui Mircea Eliade stau sub semnul nevoii de acceptare a alteritatii, cu scopul de a trasa un demers evolutiv al constiintei occidentale catre nivele superioare
