Nu l-am cunoscut direct pe Marius Petrescu... - Christian Craciun Christian Craciun.
Efemeride, elegii, engrame contin asadar cele patru cicluri ale volumului.
Nu originalitatea, ci intensitatea este tinta unei astfel de poetici.
Autorul cultiva o poezie ne-epatanta, dimpotriva, incercand parca obstinat sa sape fagase tot mai adanci in poeticul traditional, adica romantic, melancolic, obsedat de marile teme existentiale, de functia soteriologica a poeziei, de fundamentul ei in idee ("
Sunt viu pentru ca sunt livresc").
El il invoca insistent pe acel cioranian Iov fara lepra (dar avand, spre deosebire de marele parizian, prieteni carora le dedica somptuos poeme) intr-o suferinta permanenta numita singuratate.
Amutirea este una dintre atitudinile poetului prin care-si proiecteaza trairile intr-o discretie bine temperata. "
Cel care stie ca/ Dumnezeu exista/ cu adevarat/ (si citeste poezie!),/ se lasa brusc de scris/ si amuteste...."
Enuntul acesta mi se pare punctul de pornire pentru o poezie a tacerii retrase.
Un fel de a intelege mai direct, fara medieri, "cenusa dintre randur\'". acum ii citesc volumul postum de versuri.
Nu l-am cunoscut direct pe Marius Petrescu..
