Insufletit de pasiunea pentru trenuri inca din frageda pruncie, Agamita Aburescu fu mandru nevoie mare sa ajunga manuitor de locomotiva.
Ba mai mult, nu mica-i fu mirarea cand postasul Garii de Nord ii inmana o depesa, ce vestea cu economie de litere: hai acasa + ai surioara..
Nici bine nu trecura 9 luni de la debutul rutei, cand Agamita intalni un titlu straniu in jurnalul vremii, cum ca natalitatea micului sau Ferchezui cunoscuse o crestere rasunatoare.
Fapt ce nu-i mania atat de mult pe ferchezuienii treziti din somn, cat ii starnea sa-si redescopere consoartele pe subt asternuturi.
Ca sa le plateasca lipsa de crezare, cu fiecare trecere a trenului prin sat, mereu in miez de noapte, Agamita suna cu naduf din trambite, spre a-si vesti prezenta.
Si nu oricare locomotiva, ci insasi falnica sageata a legendarului Orient Express, spre indoiala consatenilor sai din Ferchezui, de la care nu primise nicicand prea multe sorti de izbanda.
Insufletit de pasiunea pentru trenuri inca din frageda pruncie, Agamita Aburescu fu mandru nevoie mare sa ajunga manuitor de locomotiva
