Imi pot foarte bine imagina surpriza generalilor din Statul Major de la Medgidia cand aceste doamne din Edinburgh (fiind cunoscute ca &bdquo
Potarnichile Gri ”, dupa culoarea uniformei lor) au aparut la datorie acolo si au infiintat spitalul lor de campanie dupa ce au ajuns in Romania trecand prin Arhanghelsk si apoi Odessa.
Daca cea din urma descrie scene din perioada ce a urmat celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand Estonia a fost reincorporata intr-o Uniunea Sovietica aflata in plina teroare stalinista, si din anii 1991-1992, cand urmarile ocupatiei sovietice erau inca dramatice si cand, intr-un final, incepe a se produce „purificarea” personajelor, lucrarea lui Costel Coroban, bazata pe izvoare istorice autentice, dezvaluie o purificare care nu mai este doar spirituala, ci si fizica, o purificare nu doar a catorva personaje, ci o purificare la o scara.
Prima experienta de lectura: Marturisesc ca in vreme ce in fata ochilor mi se devoalau cu celeritate scenele zguduitoare ale retragerii armatelor aliate din Dobrogea, in ariergarda carora se aflau si voluntarele britanice din organizatia Spitalele Femeilor Scotiene , mi-a revenit in minte citatul mai sus amintit din cartea de fictiune a scriitoarei finlandeze Sofi Oksanen, de curand aparuta in editie romaneasca. 260.
Polirom, Iasi, 2012, p.
Costel Coroban „[…] intotdeauna vor exista bocanci cromati, intotdeauna o sa apara alti bocanci, care semanau sau nu cu aceia de pe vremuri, dar care la fel o sa-ti apese gatul.”, Sofi Oksanen, Purificare , Ed. [1] Cunoastere acestor detalii cu siguranta le-ar fi bucurat mult pe doctoritele, asistentele si infirmierele scotiene care au sosit aici in timpul Primului Razboi Mondial.
Rosenthal.
D.
Aceasta se tragea din partea tatalui din clanul scotian Grant, al carui nume il purtase inainte de casatorie, iar cel mai cunoscut portret al acesteia nu este altul decat binecunoscuta pictura Romania Revolutionara a lui C.
Rosetti.
A.
Si mai putin cunoscut este faptul ca, mai inainte, in timpul Razboiului de Independenta din 1877-1878, la Turnu Magurele functionase un spital de campanie sub conducerea Mariei Rosetti (1819-1893), sotia lui C.
Acestea proveneau din organizatia denumita Spitalele Femeilor Scotiene (Scottish Women’s Hospitals - SWH),fondata ca expresie a patriotismului si feminismului odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial.
Martin Harris, Ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, 5 octombrie 2011 ...
Desi acest lucru este mai putin cunoscut, in timpul Primului Razboi Mondial, pe toate fronturile importante, printre personalul medical insotitor al armatelor ruso-romano-sarbe si nu numai, s-au numarat si un grup de infirmierevoluntare scotiene.
Inglis si a colegelor sale nu este uitat ci continua sa serveasca drept exemplu si inspiratie pentru noi astazi.
Cartea profesorului Coroban va asigura faptul ca exemplul Dr.
Dar acest capitol extraordinar din istoria Primului Razboi Mondial nu este cunoscut pe deplin in Romania.
Imi mai amintesc si de o enoriasa in varsta, doamna Parrott, care inca isi amintea si tinea legatura cu descendenti ai soldatilor sarbi mult timp dupa razboi.
In biserica unde tatal meu slujea ca preot exista un mic cufar langa altar cu o inscriptie drept recunostinta a poporului sarb – o amintire a eforturilor depuse de Spitalele Femeilor Scotiene.
Elsie Inglis, a lasat numele sau unui spital iar portretul sau a aparut pe bancnotele scotiene.
Asa cum profesorul Coroban aminteste, liderul acestora, Dr.
Misiunea Spitalelor Femeilor Scotiene nu este uitata in Edinburgh, orasul meu natal.
Poate ca pana atunci nu mai intalnisera femei scotiene! Acestea posedau un simt al datoriei, o dorinta de a-si ajuta aliatii, o incredere in abilitatile personale si o determinare de a le folosi si demonstra, si mai presus de toate o vointa de fier, refuzand sa fie oprite de vreun obstacol; asemenea abilitati le-au condus pe aceste tinere doamne din Scotia in Dobrogea unde au salvat viata multor soldati romani, rusi si sarbi in timpul celor mai primejdioase momente ale razboiului.
Imi pot foarte bine imagina surpriza generalilor din Statul Major de la Medgidia cand aceste doamne din Edinburgh (fiind cunoscute ca &bdquo
Potarnichile Gri ”, dupa culoarea uniformei lor) au aparut la datorie acolo si au infiintat spitalul lor de campanie dupa ce au ajuns in Romania trecand prin Arhanghelsk si apoi Odessa
