Între toate provocările cu care s-a confruntat știința, înțelegerea felului în care percepem, simțim și gândim a avut pesemne istoria cea mai sinuoasă și cel mai grav afectată de prejudecăți, dogmatism, interdicții și tentații nesăbuite. — ALEXANDRU BABE.
Evoluția reprezentării creierului în conștiința noastră este exemplară nu atât pentru obiectul studiat în sine, cât pentru ideea de investigație științifică.
Din Antichitatea greacă și până spre jumătatea secolului XX, Povestea creierului a inclus tot felul de personaje exotice, dispute însuflețite, accidente oribile și chirurgi pregătiți să opereze un organ pe care erau departe de a-l înțelege.
Au trebuit să treacă peste două mii de ani de speculații și cercetări empirice, din vremea când Aristotel credea că sediul sufletului e inima, pentru a căpăta o imagine despre alcătuirea și funcționarea creierului – imagine încă aproximativă, din cauza complexității creierului, dar pe baza căreia, de pildă, pacienți paralizați pot învăța să controleze un braț robotic.
Profesorul Alexandru Babeș, eminent specialist în neuroștiințe, spune Povestea acestei aventuri a cunoașterii începând din Antichitatea greacă, în termeni accesibili cititorului neinițiat, însoțind-o cu numeroase ilustrații, relatând întâmplări uimitoare și făcând portrete memorabile protagoniștilor ei. În această carte nu mi-am propus să scriu despre felul în care funcționează creierul, ci mai curând despre istoria încercărilor noastre de a-l înțelege. Între toate provocările cu care s-a confruntat știința, înțelegerea felului în care percepem, simțim și gândim a avut pesemne istoria cea mai sinuoasă și cel mai grav afectată de prejudecăți, dogmatism, interdicții și tentații nesăbuite
