„Ceea ce îţi taie respiraţia în aceste pagini este să vezi în ce măsură comunismul a fost o crimă organizată la adăpostul legii şi legitimată prin minciună.
Nu mai pot să-mi spun tot amaru care a fost în mine şi tot chinu cu care m-a chinuit hoţii ăştia...“ (Elisabeta RIZEA).
Tot ce-am lăsat în casă şi în magazia mea şi în curtea mea - n-am mai găsit nimic.
Dacă mă tăiam la un deget, eu n-aveam cu ce mă lega. Şi să viu acasă să nu mai găsesc nimic!! Nimic n-am găsit.
Aşa.
Sunt ca o mască acum, doamnă, de chinurile care au fost pe mine şi de inima rea pe care am avut-o. [...] El are burtă şi eu m-am uscat, că mă vedeţi cum sunt, numai piele şi os.
Trăieşte în Piteşti. Şi el mi-a dat cu bocancu aici, în coastă. Şi, ori că mi-a pus el piedică, ori m-am împiedicat - că am venit pă brânci, aşa, jos. cum mi-au băgat ochelari d-ăştia de tablă, ferească Dumnezeu să ştiţi ce-i asta, şi m-a luat de braţ, că nu vedeam nimica pe coridor.
Ei sunt legea şi ei comit crimele în numele legii lor.“ (Gabriel LIICEANU) „Uite aşa-mi vin în minte...
Pentru judecătorii-bandiţi, pentru anchetatorii-bandiţi, pentru gardienii-bandiţi, pentru toţi aceştia şi pentru crimele lor – nu există legi.
Dinţii se smulg în numele poporului, iar «bandiţi» şi «duşmani ai poporului» sunt cei schingiuiţi, şi nicidecum călăii.
Ca orice bandiţi, ei înjură, bat, torturează, omoară, numai că pentru cele mai teribile atrocităţi ei au legi.
Comuniştii apar ca bandiţi legalişti. „Ceea ce îţi taie respiraţia în aceste pagini este să vezi în ce măsură comunismul a fost o crimă organizată la adăpostul legii şi legitimată prin minciună
