Nu vreau sa va spun mai mult. -Mihaela Miroiu.
Fireste, aceasta carte le este dedicata.
Nu l-au uitat niciodata, asa cum am facut eu.
Locul memoriei.
Toti cei care au fost deopotriva surse de imaginare si martori ai scriiturii l-au facut posibil pe Cadmav si au facut din Cadmav un loc al memoriei, desigur, ca stare interioara.
Laolalta alcatuiau un grup de convietuire prin cultura si solidaritate, asa cum erau si alte grupuri in acei ani.
Intre timp, felii de carte au ajuns la fiecare dintre cei care si-au topit visarile in personajele cartii.
Era 1988.
La 33 de ani, varsta cristica, am incheiat cei trei ani de prizonierat voluntar in starea de Cadmav.
Poate ca cea care scria era cititoarea cartilor vremii ei, topite in propriile ganduri.
Poate ca mintea mea se metamorfoza in directia personajelor care il faceau posibil.
Poate ca mergea in directia planurilor mele.
Nu mai stiam cine este, unde este si ce va face Cadmav.
Fiecare poveste a inceput sa se scrie de capul ei.
Fiindca, pana la urma, asta s-a si intamplat.
Las cartea sa isi spuna povestea.
Nu vreau sa va spun mai mult
