Pentru rezultatul tratamentului sufletesc personalitatea terapeutului ca si cea a pacientului este deseori infinit mai importanta decat ceea ce spune sau crede terapeutul cu toate ca cele din urma pot fi un factor perturbator sau tamaduitor ce nu trebuie subapreciat.
Noua nastere Cuvant de incheiereBibliografieIndice de numeIndice tematic Traducere de Daniela Stefanescu.
Reintoarcerea sufletului10.
Purificarea9.
Inaltarea sufletului8.
Moartea7.
Coniunctio6.
Cufundarea in baie5.
Adevarul gol-golut4.
Regele si regina3.
Fantana lui Mercur2.
Psihologia transferuluiPreambulIntroducereSuccesiunea de imagini din Rosarium philosophorum ca baza pentru reprezentarea fenomenelor transferului1.
A plicabilitatea Practica a analizei viselorXIII.
Valoarea terapeutica a abreactieiXII.
Probleme speciale ale psihoterapieiXI.
Probleme fundamentale ale psihoterapiei Partea a doua.
Psihoterapia in prezentX.
Medicina si psihoterapieIX.
Psihoterapia si conceptia despre lume si viataVIII.
Problemele psihoterapiei moderneVII.
Telurile psihoterapieiVI.
Cateva aspecte ale psihoterapiei moderneV.
Ce este psihoterapia IV.
Principii ale psihoterapiei practiceIII.
Probleme generale ale psihoterapieiII.
Cuvantul inainte al autorului Partea intai.
CuprinsI.
Aceasta ruptura il va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitica axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentala a omului si pe un ansamblu de concepte noi deduse din experienta clinica.
Ruptura cu Freud este marcata de aparitia lucrarii Wandlungen und Symbole der Libido 1912 in care Jung incearca o largire a orizontului de interpretare freudian si o implicita critica a acestuia.
Este atras in special de cercetarile acestuia legate de isterie si de vise.
Intre 1907 si 1912 colaboreaza intens cu Freud acesta avand o influenta decisiva asupra lui Jung.
Este cu precadere interesat de psihoterapia clinica si concomitent de cercetarea experimentala si teoretica.
A facut studii de medicina generala si psihiatrie la Basel a fost profesor la Facultatea de Medicina din Z rich si medic-sef la clinica psihiatrica universitara Burgholzli.
Jung Carl Gustav Jung a fost medic psiholog si psihiatru elvetian fondatorul psihologiei analitice.
G.
C.
Astfel putem sa mutam impreuna ceea ce este aparent lipsit de insemnatate in apropierea zonei a ceea ce este plin de importanta si sa marim astfel considerabil sansa eficacitatii.
De aceea este pentru mine un lucru extrem de important sa stiu cat mai multe posibil despre psihologia primi tiva mitologie arheologie si istoria comparata a religiilor intrucat aceste domenii imi ofera analogii nepretuite cu care pot imbogati ideile ce le vin pacientilor. ...
Un genunchi anchilozat un picior amputat o tuberculoza indelun gata sunt preferabile in orice privinta nevrozelor grave.
Doar nu se moare de nevroza de parca la o boala somatica ar exista permanent riscul unui sfarsit letal Se uita insa cu desavarsire ca nevrozele - spre deosebire de bolile somatice - sunt cateodata deosebit de vatamatoare din cauza consecintelor lor psihice si sociale deseori mai rele decat psihozele care duc ca atare de cele mai multe ori la izolarea sociala a bolnavului care este astfel facut inofensiv.
Nevrozele sunt considerate inca - foarte pe nedrept - niste boli usoare in esenta pentru ca nu sunt de natura palpabila fizica.
Unul dintre fenomenele cele mai cunoscute de acest tip este contratransferul produs de transfer.
Astfel isi impiedica doar folosirea unui organ de cunoastere esential.
Nu i foloseste deloc terapeutului sa se ascunda de influenta pacientului si sa se inconjoare de norul de pacla al autoritatii patern profesionale.
A avea influenta este sinonim cu a fi afectat.
Aceasta influenta se poate produce insa numai daca si el este afectat de catre pacient.
Asa cum ne putem astepta in oricare tratament sufletesc real terapeutul are o influenta asupra pacientului.
Intalnirea a doua personalitati este ca amestecul a doua corpuri chimice diferite daca se formeaza o legatura amandoua sunt modificate.
Pentru rezultatul tratamentului sufletesc personalitatea terapeutului ca si cea a pacientului este deseori infinit mai importanta decat ceea ce spune sau crede terapeutul cu toate ca cele din urma pot fi un factor perturbator sau tamaduitor ce nu trebuie subapreciat
