Poet cu vocatie, dedat si laudabilei initiative particulare de a face cunoscute cititorilor aparitiile editoriale recente ale confratilor, Adrian Alui Gheorghe stie ce trebuie sa achizitioneze pentru cele sase rafturi pe care le-a amenajat in Pravalia sa.
Poftiti la pravalie! Avem poezie, poezie, poezie…! Marfa! - Adrian Alui Gheorghe, Piatra Neamt, septembrie 2019.
Tinem poezie cu argint viu, poezie cu sclipici…! Avem poezie pentru mirese fugite de acasa, avem cantece triste pentru oameni veseli.
poezie plici.
poezie bici.
Tablouri? Dati‑le pe apa…! Uite, avem aici si poezie cu inlocuitori, cu soia, cu naut, cu sofran.
Teatru? Trucuri cu grimase, cu masti, cu palarii de paie pentru decapitati.
Poezie? Viata de hartie.
Avem marfa! Arta? Arta pentru orbi, pentru muti, arta pentru bolnavii mentali.
poezie sandwich.
Versuri schioape pentru alergatorii fara tinta.
poezie pentru astmatici, cardiaci, abulici.
poezie pentru nevrotici.
Poezia floare de asfalt.
Poezia salata de muzica.
poezie care iti ia durerea de suflet ca pe nimic.
Poezie‑teapa pentru naivi. (Ca „la limita tacerii cuvantul devine constient de menirea sa de a fi logos, dar si de insuficienta sa” zice Hugo Friedrich).
poezie plictisita de ea insasi ca o amanta batrana.
poezie agatatoare care iese prin fereastra si numai ce o vezi prinsa in jurul lunii.
poezie cu fistic, cu merisor insiropat, cu lamaie stoarsa.
poezie abtibild, buna de pus la rever pentru o seara.
Poezie‑jeleu pudrata cu praf de scarpinat pe dinauntru.
poezie cu rom, trasa in ciocolata amara.
poezie cu dulceata de trandafiri, interzisa diabeticilor.
poezie de post, fara nimic inauntru, precum gogoasele infuriate pe toata lumea numai pe ele insele nu.
poezie cu marar, cu leustean, cu nuca. - Vasile Spiridon Se mai vinde poezie? Se mai cumpara? Marfa e, slava Domnului! Si de‑a‑ntaia si de‑a doua, poezie cu vanilie, cu scortisoara, cu rahat.
O carte de citit atat pentru numele celor aflati la oferta, dar, mai ales, pentru calitatea prezentarii din partea autorului, care nu e numai scriitor, e si cititor de vocatie.
Nefiind adeptul achizitionarilor angro, Adrian Alui Gheorghe evita neajunsurile surprinse in zicala &bdquo
Pravalie cu chirie si marfa in datorie”.
Si aceasta deoarece, desfacand si prezentand cele primite, pravalierul nu face rabat unora dintre producatori, cu speranta ca urmatoarea productie sa le fie mai buna.
Ceea ce inseamna ca el nu se gandeste neaparat la o scara valorica si ca nu tine cont de invatatura proverbului &bdquo
Cui ii dai pe datorie nu-l mai vezi sa vie”.
Aici se poate gasi marfa proaspata de toata mana si pentru toate gusturile, iar proprietarul nu-si face pravalie cu scara.
Poet cu vocatie, dedat si laudabilei initiative particulare de a face cunoscute cititorilor aparitiile editoriale recente ale confratilor, Adrian Alui Gheorghe stie ce trebuie sa achizitioneze pentru cele sase rafturi pe care le-a amenajat in Pravalia sa
