Fericirea se plateste cu lacrimi.
Dar, cand se indragostea, se simtea mult mai bine pe scena, putea intrupa arta cu mai multa pasiune.".
Acea viata tihnita nu parea compatibila cu meseria sa, cu felul in care incerca sa exprime prin interpretare sentimentele care uneau un barbat si o femeie.
Poate ca, pur si simplu, nu credea in traiul mic-burghez care mergea mana in mana cu conceptul de iubire pe viata.
Nu credea in noroc - si totusi nu-si dorea nimic in plus.
Uneori, nu credea ca merita sa fie iubita.
De fiecare data fusese ca o evadare.
Pana acum, mai devreme sau mai tarziu, se despartise de fiecare barbat care fusese bun cu ea si pe care-l iubise.
Simti cum un spin mititel ii strapunge inima, fiindca stia prea bine ca nu spune adevarul. - Niciodata! striga ea, razand, cu capul dat pe spate si privindu-l intens. - Nu ma vei parasi, nu-i asa? o intreba. "Yves ii cuprinse umerii cu bratul.
Cei doi se indragostesc si fericirea traita alaturi de Yves o inspira pe Piaf sa scrie un cantec care a devenit legenda: La vie en rose.
In timp ce incearca, disperata, sa isi demonstreze nevinovatia, artista face cunostinta cu Yves Montand, un tanar extrem de talentat, dar si nespus de ghinionist.
Daca va fi gasita vinovata, muzica ei va fi interzisa in Franta.
Paris, 1944: la finalul ocupatiei naziste, cantareata Édith Piaf este acuzata de colaborationism.
A fost o femeie care a dus la extrem si arta, si dragostea.
Mai mult decat oricare alta artista, Édith Piaf reprezinta un simbol al curajului de a iubi.
Fericirea se plateste cu lacrimi
