Monahismul este cu adevarat o viata neobisnuita, paradoxala.
Nu mai ramane decat o durere adanca si dulce in strafundul fiintei sale, in inima..
In starea aceasta, se ridica valul care desparte pamantul de lumea de dincolo; exista o oarecare transparenta si o legatura nemijlocita cu cerul, si este lucratoare o anumita atractie harismatica de sus, care inalta necontenit inima omului la o alta realitate.
Chiar daca vietuieste pe pamant, omul acesta este asemeni vantului, al carui glas il auzi, dar nu stii de unde vine, nici incotro se duce.
Pana si rasuflarea i se schimba; inclinatiile si miscarile inimii sale sunt cu totul altfel.
Atunci cand dobandeste darul rugaciunii neincetate, monahul intelege caracterul paradoxal al acestui chip de vietuire.
Monahismul este cu adevarat o viata neobisnuita, paradoxala
