A pune pe hartie cateva fraze, sau mai multe, despre cel care a fost Preotul Ioan Rautescu, este o sarcina grea, mai ales cand esti cel de-al noualea copil al familiei, si ultimul in viata.
Crescuta in casa parinteasca din Dragoslavele, Muscel, ca mezina a familiei Rautescu, educata in principiile ortodoxiei, cu iubirea de aproapele, cu constiinta, demnitate si compasiune pentru cei in nevoie, luptand pentru adevar si dreptate, nu a fost usor a vietui in perioada comunista, ce a durat o jumatate de veac.
Acum, cand am regasit libertatea de a vorbi despre valorile noastre, doresc sa fac cunoscuta generatiilor de astazi personalitatea unui om care a iubit cartea, cultura, mai mult decat pe sine.
Paroh al Bisericii „Inaltarea Domnului” din Dragoslavele, perceput de mine cu ochi de fiica si crestina, parintele Ioan Rautescu a fost inzestrat cu multi talanti..
Firea sa linistita, impaciuitoare, dornica de cunoastere l-a apropiat de studiile teologice.
Dupa moartea sa, cea mai mare parte din documentele ramase au fost preluate de Arhivele Statului din Bucuresti, iar restul donate Muzeului din Campulung, impreuna cu obiecte personale si lucrarile ce i-au adus atata bucurie.
Preotul Ioan Rautescu s-a nascut la 1 octombrie 1892, in comuna Dragoslavele, Muscel, intr-o familie de mosneni, Ion si Paraschiva Rautescu.
La fel si documente vechi foarte valoroase, pe care parintele Rautescu le achizitionase cu bani nu putini.
De asemenea, o parte din corespondenta sa cu personalitati remarcabile ale vremii (Lucian Blaga, Ion Barbu, Dimitrie Gusti, Nicolae Iorga, Constantin Giurescu, Constantin Brailoiu, Tancred Banateanu si altii) a disparut.
Au ramas perioade de timp neacoperite, nemaiputand astfel beneficia de analiza sa pertinenta asupra evenimentelor vremurilor, fara indoiala foarte interesante, dat fiind fragmentul de timp in care Preotul Rautescu a trait.
Dintr-un total de 42 de jurnale, am astazi in posesie doar 8.
Din pacate, mare parte din caietele parintelui Ioan Rautescu s-au pierdut.
S-a dedicat intru totul muncii sale, de pastor de suflete si de cercetator istoric, si nu a precupetit niciun efort pentru a o indeplini asa cum considera ca se cuvine.
Pentru a-i contura personalitatea complexa, am apelat la amintirile din copilarie si tinerete, formate in anii in care am trait in casa parinteasca din comuna Dragoslavele, Campulung-Muscel, sub atenta indrumare a tatalui meu, Preotul Ioan Rautescu, precum si la caietele sale de insemnari, la corespondenta pe care a purtat-o cu diferite personalitati ale vremii, la opera pe care a creat-o si la marturiile celor care l-au cunoscut direct sau prin intermediul scrierilor sale.
A pune pe hartie cateva fraze, sau mai multe, despre cel care a fost Preotul Ioan Rautescu, este o sarcina grea, mai ales cand esti cel de-al noualea copil al familiei, si ultimul in viata.
Crescuta in casa parinteasca din Dragoslavele, Muscel, ca mezina a familiei Rautescu, educata in principiile ortodoxiei, cu iubirea de aproapele, cu constiinta, demnitate si compasiune pentru cei in nevoie, luptand pentru adevar si dreptate, nu a fost usor a vietui in perioada comunista, ce a durat o jumatate de veac.
Acum, cand am regasit libertatea de a vorbi despre valorile noastre, doresc sa fac cunoscuta generatiilor de astazi personalitatea unui om care a iubit cartea, cultura, mai mult decat pe sine
