Istoria teatrului romanesc are mereu ceva de oferit; istoria teatrului din Moldova, inca, mai are de oferit nestiute povesti, de care Oana-Nicoleta Bartos-Agavriloaie ne propune sa ne reapropiem, urmand-o in calatoria sa doctorala, din care s-a nascut prezentul volum - calatorie in care am avut privilegiul sa o insotesc. - Anca Doina Ciobotaru.
Cercetarea lor, insa, solicita perseverenta si rigoare, clarificari conceptuale - primii pasi, in aceasta directie, fiind realizati inca din Introducere; presa, jurnalism, gazetarie, cronica, cronicar, critica, critic - toate isi cauta identitatea si locul, in timp si spatiu.
Din aceasta perspectiva, ii putem privi lucrarea ca pe un indrumar, ce ne poate ajuta sa intelegem sensul revizitarii arhivelor, muzeelor si bibliotecilor, acolo unde sunt documente ce asteapta sa fie citite, interpretate sau reinterpretate, astfel incat tabloul trecutelor vieti de actori, actrite, scriitori sau cronicari, care s-au daruit ctitoriei teatrului moldav, sa cuprinda mai multe nuante, in conturi mai clare.
Ele asteptau tacute (de mai bine de un secol si jumatate), in paginile ingalbenite ale gazetelor, sa fie readuse la lumina, sa fie redescoperite.
Istoria teatrului romanesc are mereu ceva de oferit; istoria teatrului din Moldova, inca, mai are de oferit nestiute povesti, de care Oana-Nicoleta Bartos-Agavriloaie ne propune sa ne reapropiem, urmand-o in calatoria sa doctorala, din care s-a nascut prezentul volum - calatorie in care am avut privilegiul sa o insotesc
