Doru Stanculescu: Colaborari temeinice din perioada studentiei.
Si dupa asta,.... „Nu-i nimic, parul prost paraseste capul destept!“.
Intr-adevar, la natura muzicii dumitale se preteaza o chevelura mai bogata.“ „Ce sa zic, ca deacum parul meu mai mult cade decat sa mai creasca…“ „Ei, nu-i nimic – zice el asa afectat cum vorbea“. „Te-am vazut aseara la club.“ Ma gandeam la ce-mi zisese Bebe Paraschivescu, ca daca te vede asta cantand nu mai termini scoala… „Te-am vazut aseara la club.
Se-asaza pe un alt fotoliu, langa mine, nu mai statea la birou. „Dorule, ia loc, te rog.“ Ma pune pe fotoliu.
Nu mai eram tovarasul student Stanculescu.
Cand intru, Tibi se ridica de la birou, ma-ntampina, imi da mana: „Dorule!“.
Intru la el.
Aoleu, iar da-i, strange parul, baga-l sub guler.
A doua zi dimineata vine secretara-n atelier: „Tovarasul student Stanculescu, poftiti cu mine la tovarasul decan!“.
Si am cantat doua-trei cantece.
Si inainte de-a fi student cantasem in club, acum era oficial, cu festivitate.
Dar dupa vreo doua zile era deschiderea clubului.
Mi-a semnat legitimatia si-am intrat in randul lumii.
Si-a insistat: „Nu foarte scurt, dar barbateste“.
M-am intors la Tibi: „Uitati, m-am tuns.“ „Ei, se putea si mai bine“. „Arhitectura.“ „Gata, stiu!“ M-a pieptanat, un pic asa mi-a luat varfurile, m-a dat mult cu fixativ, m-a aranjat.
Ala cand m-a vazut: „Arhitectura?“. „Nu, lasati.“ M-am dus la frizerie vizavi de scoala. „Domnul decan, sa stiti ca eu ma mai ocup si cu muzica, si sunt artist.“ „Cu-atat mai mult, esti pe scena, ce exemplu dai spectatorilor, tinerilor care te vad? Daca n-ai bani, spune-mi, iti dau eu.“ A vrut sa-mi dea 5 lei, sa ma duc sa ma tund. „Pai sa vedeti…“ „Acum tot asa va prezentati, nu-i in regula“.
N-ati venit, nu-i frumos“. „Tovarasul Stanculescu, v-am asteptat ieri la 9 dimineata, dupa cum am vorbit.
Am intrat: „L-am adus pe tovarasul Stanculescu“.
Nu tinea.
Cand am vazut unde mergem, repede am incercat s-o dreg: am strans parul, sa-l bag sub camasa.
Cu legitimatia-n mana, ma duce la Tibi.
Secretara cand ma vede: „Mergeti cu mine!“.
Si m-am dus la secretariat s-o iau.
Ce se-ntampla: a trebuit sa-mi iau legitimatia de student.
Nu m-am dus.
Gigi Musat, care-avea pletele pana la noada chiar mi-a zis: „Stai, ba, linistit, mie mi-a zis de vreo douazeci de ori!“.
Astia din anii mai mari m-au linistit.
Mi-a zis clar: „Maine dimineata la ora 9, v-astept la mine, tovarase student“.
Nu stiu de ce si cum i-au picat ochii pe mine.
Si m-a trimis la tuns.
Dintre toti pletosii si barbosii, pe mine m-a vazut.
Adevarul este ca avusesem deja un conflict cu Benedek, la deschiderea anului scolar, cand ne-a chemat in amfiteatru si ne-a tinut un speech.
Mie asa mi-a facut!“.
Si Bebe Paraschivescu mi-a zis: „Ai cacat-o, te-a vazut Tibi cantand, o sa zica: ori cu dramba si zdranga-zdranga, ori cu arhitectura.
La deschiderea la care-am participat prima data a venit si decanul Tiberiu Benedek.
Erau evenimentele specifice: deschiderea clubului, toamna.
Doru Stanculescu: Colaborari temeinice din perioada studentiei