Dezamagit de rutina unei vieti fara aspiratii in Kievul postsovietic (dar si fara un loc de munca si cu povara unei casnicii ratate), Tolia hotaraste ca cel mai bine ar fi sa moara.
Cu atat mai mult cu cat intr-o poveste buna se va gasi mereu loc si pentru niste idei interesante.“ - Andrei Kurkov.
Acestuia din urma Tolia ii trimite propria fotografie pretinzand ca este cea a amantului sotiei si incepe numaratoarea inversa...
Mai savuroasa chiar decat deznodamantul fals hollywoodian, atmosfera iernii kurkoviene este cea care il invaluie subtil pe cititor - in oras, copiii se joaca de-a razboiul civil cu bulgari de zapada, magazinele sunt incendiate in plina zi, mafiotii sunt ingrijorati pentru reputatia lor, cuvantul „salariu“ a iesit din uz si o batrana cumpara cu ultimii bani un cadou pentru nepotel: un pistol cu apa.„Cea mai importanta regula a mea este sa scriu o poveste buna, nu sa incerc sa explic propriile idei.
Nimic mai usor: un Prieten generos, fost coleg de scoala, il pune in contact cu un ucigas profesionist si ii imprumuta banii pentru onorariu.
Nu are insa vocatie de sinucigas si vrea ca „iesirea din scena“ sa nu se petreaca oricum, caci macar acest ultim gest trebuie sa ii asigure o posteritate onorabila; la Kiev, numai oamenii importanti sunt ucisi la comanda, niciun oarecare nu beneficiaza de un asemenea sfarsit - asa ca se hotaraste sa angajeze un ucigas platit care sa-l asasineze „ca la carte“.
Dezamagit de rutina unei vieti fara aspiratii in Kievul postsovietic (dar si fara un loc de munca si cu povara unei casnicii ratate), Tolia hotaraste ca cel mai bine ar fi sa moara
