La temelia oricarui sistem de drept sta un set de reguli diriguitoare idei conducatoare prescriptii fundamentale care ii imprima acestuia o anumita conceptie asupra ansamblului normelor de drept oferind destinatarului normei o directie o indrumare o privire de ansamblu asupra continutului reglementarii.
Abordarea propusa doreste efectuarea legaturii pe care practica judiciara o recunoaste indistinct intre dreptul formal si cel substantial analizarea unor institutii de drept material in cadrul disponibili.
In realitate studiul nu se doreste a fi o reeditare a cercetarilor doctrinare deja efectuate ci duce discutia juridica mult mai departe Principiul disponibilitatii fiind dezbatut in contextul mai extins al fiecarei etape a fazei judecatii procesului civil.
Acesta ar fi insa numai primul plan al lucrarii in vederea clarificarii aspectelor esentiale ale principiului analizat.
Prezenta lucrare isi propune cercetarea acestui principiu in fraza judecatii procesului civil pornind de la structura clasica in care a fost analizata institutia juridica in literatura de specialitate relevanta dar fara a ramane ancorati intr-un model deja incetatenit ci aducand elementele de noutate conferite atat de dispozitiile legislative actuale cat si de solutiile identificate in practica judiciara.
In realitate demersul actual are in vedere tocmai aceasta situatie incercand sa analizeze intr-un mod sistematizat cu aplecare asupra situatiilor concrete intalnite in practica judiciara Principiul disponibilitatii in faza judecatii procesului civil.
Trebuie sa recunoastem ca practica judiciara i-a acordat o atentie preferentiala observandu-i functionalitatea in solutionarea cauzelor civile aceasta avand meritul de a fi intermediat din necesitate obiectiva legatura intre ersele institutii si disponibilitate insa consideram ca acest demers este doar unul partial si punctual insa insuficient in conditiile in care lipseste un studiu doctrinar adecvat pe aceasta problema.
Caracterul preponderent privat al litigiilor civile determina importanta disponibilitatii care confera participantilor forme extinse de manifestare insa drepturile acestora nu sunt absolute ci ele se exercita in limitele legale si sub controlul instantelor de judecata.
Acestui pilon fundamental al procesului civil nu i s-a acordat o atentie insemnata nefiind elaborate studii exclusiv dedicate analizei sale desi in viziunea noastra disponibilitatea procesuala constituie cel mai important principiu in lipsa caruia nu poate fi imaginata existenta activitatii jurisdictionale.
Prin studiul Principiul disponibilitatii in faza judecatii procesului civil ne dorim sa analizam modalitatile de manifestare ale principiului specific procesului civil si limitele acestuia in corelare cu celelalte reguli calauzitoare generale si imperative care ordoneaza si intr-un anumit sens limiteaza desfasurarea si finalizarea procesului civil dar in special cu cel al rolului activ al judecatorului cu care este interconectat.
In continutul sau Principiul disponibilitatii cuprinde o serie de drepturi respectiv dreptul partii interesate de a introduce sau nu actiunea civila dreptul de a determina limitele cererii introductive de instanta sau ale apararii dreptul de a renunta la actiune sau la dreptul subiectiv de a recunoaste pretentiile din actiune si de a stinge litigiul printr-o tranzactie dreptul de a ataca pe caile legale hotararea judecatoreasca dreptul de a achiesa la hotararea pronuntata si dreptul de a cere executarea silita a hotararii judecatoresti.
Prin acest principiu se intelege faptul ca partile pot determina atat existenta procesului prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a stinge litigiul inainte de a interveni o hotarare asupra fondului pretentiei supuse judecatii cat si continutul acestuia prin stabilirea cadrului procesual cu privire la parti obiect si cauza precum si fazele si etapele pe care demersul judiciar l-ar putea parcurge.
Constatam ca printre principiile fundamentale ale procesului civil un loc important il ocupa Principiul disponibilitatii specific procesului civil.
La temelia oricarui sistem de drept sta un set de reguli diriguitoare idei conducatoare prescriptii fundamentale care ii imprima acestuia o anumita conceptie asupra ansamblului normelor de drept oferind destinatarului normei o directie o indrumare o privire de ansamblu asupra continutului reglementarii
