umbrele trecutului ramase Printre noi, asteapta sa fie descoperite si readuse la viata.
Deasupra patului este o desaga neagra, Dumitru o....
Langa usa se afla o masa mica, pe care sta o carafa pe jumatate cu apa, si un butuc de plop care tine loc de scaun.
Zidurile sunt varuite o data pe an, peretii au capatat nuantele pamantului de la fumul lumanarilor si al lampilor cu seu.
Lumina zilei nu prea are pe unde sa intre, fereastra este atat de ingusta, incat un barbat cu greu poate scoate capul afara.
Odaia nu este spatioasa, cat sa incapa un pat ingust, acoperit cu un sac umplut cu paie si iarba uscata.
Scoate din chimir o cheie mare facuta din fier innegrit, deschide usa impingand cu umarul in lemnul masiv.
Urca treptele catre odai, se opreste la a doua usa asezata pe partea nordica a cladirii.
Trece Printre grupurile de barbati si femei, care stau la taclale in curtea hanului.
Fumul iesit din narghilelele turcesti se raspandeste pana in strada calcata de furnicarul omenesc.
Din aceasta incapere se aude un zumzet de neoprit, se simte mirosul greu de friptura, peste si ciorba.
In partea de rasarit a curtii este o usa, care inlesneste intrarea intr-o sala mare.
Olteanul intra grabit in curtea plina de armeni si greci, care-si agita degetele prin aer, ca toata mahalaua sa vada ce ghiuluri cu nestemate au dumnealor.
Scarile sunt din piatra, atat cele care duc la pravalii, cat si cele catre camerele de la etaj aflate in partea de sud si de nord a cladirii.
Usile si ferestrele cu lucraturi metalice masive dau un aspect aparte curtii iesite din tiparul hanurilor acestor vremuri.
Curtea interioara este destul de spatioasa, pietruita, rece si mereu umbrita.
Accesul in han se face prin doua parti, una dinspre Strada Lipscani, iar cealalta dinspre Gabroveni.
Intrarea in curte este printr-un culoar boltit, lung de cativa metri, care are la capete porti masive din stejar, legate cu feronerie.
Cladire in forma dreptunghiulara, are pravalii in partea de jos, unde se vand produse textile.
Tot aici, a fost zidit un han, la intrarea de rasarit a strazii, si a primit numele Gabroveni.
S-au asezat in aceasta zona a Bucurestiului, formand o micuta comunitate.
O strada scurta, care a luat numele meseriasilor bulgari veniti din orasul Gabrovo, recunoscuti ca buni mesteri in faurirea cutitelor.
Ajuns in Strada Selari, plina de praf, cu oameni care se foiesc dintr-o parte in alta, face un pic la dreapta, trece pe langa Ulita Zarafi si o tine inainte, dupa care ajunge in Gabroveni.
Fragment din cartea "Printre umbrele Bucurestilor" de Stefan Seclaman:"Dumitru iese pe poarta hanului, trece pe langa ruinele Curtii Vechi, intra pe o ulita ingusta, daca ar intinde bratele in lateral cu usurinta degetele sale ar atinge zidurile caselor din stanga si din dreapta ulitei.
Trairile, visele celor care au lasat urme prin anul 1821 le-am asezat in rama intamplarilor petrecute...
Am zugravit cu pensula rnintii, in culorile cuvintelor, o mica parte a istoriei uitate.
umbrele trecutului ramase Printre noi, asteapta sa fie descoperite si readuse la viata
