"Biserica a venerat intotdeauna dumnezeiestile Scripturi, dupa cum a venerat si insusi trupul Domnului, neincetand, mai ales in liturgia sacra, sa primeasca painea vietii atat de la masa cuvantului lui Dumnezeu, cat si de la aceea a trupului lui Cristos si sa o dea credinciosilor. 1 Tesaloniceni 2,13) (Dei Verbum 21.
De aceea, Sfintei Scripturi i se pot aplica in chip minunat cuvintele: "Viu este cuvantul lui Dumnezeu si lucrator" (Evrei 4,12), "care are puterea sa zideasca si sa dea mostenire printre toti cei sfintiti""- Faptele Apostolilor 20,32; cf.
Caci in Cartile sfinte, Tatal care este in ceruri iese cu multa iubire in intampinarea fiilor sai si vorbeste cu ei; in cuvantul lui Dumnezeu se afla atata putere si tarie incat el constituie pentru Biserica sprijin si forta iar pentru fiii Bisericii taria credintei, hrana a sufletului, izvor curat si nesecat al vietii spirituale.
Intreaga propovaduire a Bisericii, ca si religia crestina insasi, trebuie sa fie, asadar, hranita si calauzita de Sfanta Scriptura.
Ea le-a considerat si le considera, unite cu sfanta traditie, drept regula suprema a credintei sale deoarece, fiind inspirate de Dumnezeu si consemnate in scris o data pentru totdeauna, ele ne comunica, in mod imuabil, cuvantul lui Dumnezeu insusi, iar in cuvintele profetilor si ale apostolilor fac sa rasune glasul Duhului Sfant. "Biserica a venerat intotdeauna dumnezeiestile Scripturi, dupa cum a venerat si insusi trupul Domnului, neincetand, mai ales in liturgia sacra, sa primeasca painea vietii atat de la masa cuvantului lui Dumnezeu, cat si de la aceea a trupului lui Cristos si sa o dea credinciosilor
