In octombrie 2008...
Betty.
Profunda si eterna recunostinta.
Marea Bucurie e reintoarcerea la sursa.
Viata este perfectiunea insasi.
Sa-ti fie frica de moarte inseamna sa visezi Eu sunt tot ceea ce este viu necunoscut imensa prospetime inepuizabila si incredibila sursa de viata Betty Fiinta umana nu se ilumineaza niciodata doar inceteaza sa mai viseze ca exista in chip de gandire iniduala si se dizolva in marele Tot.
Eu care eram atat de speriata de moarte ma inselasem amarnic Moartea nu exista este un concept mental cu desavarsire imaginar.
In visul meu de inidualitate nu vedeam decat ce era deja mort.
Eram deci moarta in timpul linear si nu-mi dadeam seama de asta.
Imi rumegam viata douazeci si patru de ore pe zi.
Timpul nu folosea decat la a stoca acel univers artificial pe care il inventasem un vis de inidualitate care se derula in capul meu o lume ireala fictiva.
Traiam viata cu incetinitorul desfasurand mereu si mereu acelasi fir infasurat pe o bobina.
Visul nu exista decat in timp si numai in timp.
Sunt eu peste tot.
Si acum iata vad pentru prima oara Tot ce vad inaintea ochilor este o oglinda imensa.
Ea spune Nu-i nevoie de nicio cautare Marea Intalnire este mereu cu tine Acelasi vis revenea din viata-n viata mentinand astfel iluzia timpului.
Betty nu are nicio metoda nu preda si nu invata pe nimeni.
S-a nascut in Quebec Canada unde locuieste si in prezent.
Betty s-a trezit la Realitate acel vid vibrant in care personalitatea este absenta unde nimic nu incepe si nimic nu moare.
In octombrie 2008..
