„Ar putea fi o poveste de dragoste banala, ca in orice tara si in orice epoca.
Cartile ei, constant reeditate, premiate, sint traduse in 16 limbi si foarte bine primite de critica literara nationala si internationala.
Fictiune: Drumul egal al fiecarei zile, roman, 1975, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei
Daruieste-ti o zi de vacanta, nuvele, 1979
Dimineata pierduta, roman, 1984, Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor
Vara-primavara, nuvele, 1989
Intilnirea, roman, 2003-2007, Premiul Ziarului de Iasi
Provizorat, roman, 2010, Premiul pentru proza al revistei Observator Cultural
Fontana di Trevi, roman, 2018, Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor, al revistei Observator Cultural, al Radio Romania Cultural, al Centrului PEN Roman, al Agentiei de Carte, Premiul Sofia Nadejde pentru literatura scrisa de femei, Scriitorul Anului.
Nonfictiune: Obsesia politicii, interviuri, 1995
Cele doua Romanii, articole, eseuri, 2001
Anii romantici, memorialistica, 2014, Premiul Special al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru memorialistica al revistei Observator Cultural, Premiul Muzeului National al Literaturii.
Provizorat a fost tradus in Bulgaria, Franta (Gallimard, 2013), Ungaria, iar in 2020 urmeaza sa fie publicat in Germania (Aufbau) si Spania (Acantilado)..
Premiul Hellman-Hammett pentru implicarea sa in democratizarea Romaniei (2002)
Ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2014), acordat de Ministerul Culturii din Franta.
Membra a Juriului pentru Premiul Uniunii Latine (2007-2010).
Redactor-sef al saptaminalului politic si social 22 (1991-2005) si al suplimentului Bucurestiul Cultural, initiat de ea (pina in 2013).
Vicepresedinta (2000-2004) si presedinta (2004-2006) a Centrului PEN Roman.
Absolventa de Litere, redactor de enciclopedii (1965-1984) si literatura (1985-1990).
O amenintare, din nefericire, universala.” (Le Monde)Gabriela Adamesteanu.
Descriind cu o rara finete barbati si femei care incearca sa traiasca liberi si sa scape, prin dragoste, de o existenta limitata, autoarea arata ca mai exista un demon la fel de distructiv ca teroarea: precaritatea sentimentelor.
Totul e supravegheat, iar paranoia crescinda ii da eroinei impresia ca se afla sub privirea unui ochi imens.
Numai ca sintem in Romania anilor ’70...
Cei doi se arunca cu toata fiinta lor in aceasta legatura.
Letitia incearca sa scape dintr-o casnicie nefericita in bratele lui Sorin, ambitiosul sau coleg din Institutie. „Ar putea fi o poveste de dragoste banala, ca in orice tara si in orice epoca
