Cristian Teodorescu citeste din romanele Medgidia, orasul de apoi si Soseaua Virtutii.
Si de parca asta n-ar fi fost destul, m-am trezit pe cap si cu amintirea primelor mele lecturi de la Cenaclul Junimea….” (Cristian Teodorescu, „Proza la microfon” – fragment din prefata autorului, prezenta in booklet) Inregistrare speciala Radio Romania, 8 octombrie 2015, Studioul Mihai Zirra..
De-abia dupa vreo cateva randuri, m-am simtit mai la largul meu, dar in timp ce ma reacomodam cu propria mea carte, mi-am adus aminte de urmatoarele: de vocile miraculoase de la „Noapte buna, copii!”, cele pe care le ascultam in fiecare seara cand eram mic, apoi de vocea lui Victor Rebengiuc, citind, fara greseala, la teatrul Luceafarul din Chisinau din Fratii Karamazov.
Asa ca in loc sa am vocea cuiva care citeste textul dinlauntrul sau, mai intai am avut tonul cuiva care face o lectura la prima vedere.
Fiindca si eu am regulile mele: dupa ce public o carte, incerc s-o uit, ca sa nu ma incomodeze la ceea ce am de scris dupa aceea.
Numai ca textul era si parca nu mai era al meu.
Cartea Cainelui Cu un argument al autorului „Cand m-am vazut singur in fata microfonului si s-a aprins lumina rosie, incep sa citesc.
Cristian Teodorescu citeste din romanele Medgidia, orasul de apoi si Soseaua Virtutii
