CUVNT ÎNAINTE Veritabil monument al vechii literaturi creştine, un opus aere perennius, cum a şi caracterizat-o un reputat patrolog, Istoria bisericească a lui Eusebiu rămâne, alături de întreaga sa operă, o lucrare fundamentală pentru cunoașterea creștinismului primelor secole.
Valoarea intrinsecă a acestei lucrări rezidă însă mai ales în caracterul de excepţie al informaţiilor, foarte numeroase sub aspect cantitativ, destul de multe provenind din surse astăzi pierdute, deci de o valoare unică sub raport calitativ, referitoare la marea efervescenţă spirituală ce a marcat nu numai apariţia, ci şi dezvoltarea doctrinei creştine în cursul primelor ei trei veacuri de existență, confr.
Comentarii mai bogate merită însă benefikiarios, care nu a avut viitor în Bizanţ, unde a şi dispărut mai apoi, bucurându-se în schimb de un destin cu totul special în structurile prefeudale şi chiar feudale ale Europei Apusene.
Asemenea altor surse greceşti ale perioadei, scrierea lui Eusebiu este importantă şi pentru latinismele pe care le conţine, precum konrēktōr, de la latinul corrector, sau salaria.
Daniélou. de Labriolle sau J.
Batiffol, P.
Delehaye, P.
Duchesne, H. von Harnack, L.
Schwartz ori A.
Mommsen, Ed.
Prin noua traducere, mult revizuită, care i se oferă, ca și prin adnotările îmbogățite, cititorul român va avea parte de un acces mult mai uşor la această scriere de căpătâi, studiată cu acribie în modernitate de unii dintre cei mai mari erudiți ai istoriei creștine, precum Th.
Sub acest raport, este interesant de observat faptul că în mediul românesc premodern de mai târziu a avut loc o reluare a acestui gen al literaturii istorice prin intermediul Şcolii Ardelene, ai cărei reprezentanţi au abordat Istoria Bisericii românilor în lucrări diferite de cele care tratau Istoria noastră politică, începând de la cucerirea romană a Daciei până la diferite momente din perioada ei medievală sau chiar până către anul 1800.
Acest gen istoriografic al literaturii creștine va avea în schimb un destin aparte în Europa Apuseană şi Centrală, datorită unei evoluţii practic independente faţă de imperiu ori de alte autorităţi laice ale epocii, de care a avut parte Biserica „latină” condusă de papalitate.
Deși va fi continuat prin autori ca Socrate din Constantinopol sau Sozomen din Gaza, acest gen istoriografic nu va avea parte de o dezvoltare specială în Bizanţ, unde supremaţia puterii imperiale urma să ducă la înglobarea istoriei bisericeşti în cadrul mai larg al istoriei politice a statului bizantin.
Deschizător de drumuri pentru noua literatură creștină, Eusebiu este creatorul principalelor genuri ale literaturii istorice a lumii medievale, cum ar fi cronistica, dar mai ales cronografele, prin ale sale Chronikoi kanones, din păcate pierdute în versiunea lor greacă iniţială, biografiile de împăraţi sau suverani prin Vita Constantini, viețile de sfinți sau categoria literaturii hagiografice prin Martirii din Palestina, precum şi Istoria bisericească, gen literar deschis chiar de lucrarea pe care paginile cărţii de faţă o pun din nou la dispoziţia cititorilor români, într-o formă substanţial revizuită şi considerabil îmbunătăţită.
Ea lumina pentru veşnicie viaţa oamenilor, asemenea „sfeşnicului ţinut sub obroc”, sintagmă din Vechiul şi Noul Testament deopotrivă, pe care cultura bizantină avea s-o difuzeze mai departe, până la cronistica slavo-română din secolele XV – XVI , ca şi dincoace de aceasta.
Cititorul de astăzi este uimit în continuare de siguranţa, insuflată de noua cultură, filozofie şi istorie creştină, cu care Eusebiu descrie faptele, cu totul ieşite din comun, ale primelor trei veacuri creștine, chiar dacă noua religie, cu menire şi semnificaţie universale, intrând adeseori în conflict deschis cu doctrina şi cultul imperial roman, dusese o dură existență, uneori în catacombe, de-a lungul acestei îndelungate perioade, cu un număr impresionant de martiri.
CUVNT ÎNAINTE Veritabil monument al vechii literaturi creştine, un opus aere perennius, cum a şi caracterizat-o un reputat patrolog, Istoria bisericească a lui Eusebiu rămâne, alături de întreaga sa operă, o lucrare fundamentală pentru cunoașterea creștinismului primelor secole
