Autorul porneste de la ideea ca multe dintre sursele referitoare la istoria secolelor XV-XVI in spatiul romanesc si sud-est european au fost tributare stirilor care au circulat in epoca.
Vestile, impreuna cu „rudele” apropiate, zvonurile, au circulat de la un colt la altul al Europei, pe mare sau pe uscat, mai repede sau mai lent, provocand reactii si, implicit, modeland istoria epocii respective..
In functie de context stirea a putut fi o arma de temut, o dovada de prietenie, un mijloc de a capta bunavointa, un gest de loialitate.
Stirile sunt asadar personajul principal al acestei carti, iar exemplele alese ne ofera o varietate de ipostaze, o multitudine de chipuri sub care acest personaj s-a putut ascunde.
Capitol dupa capitol autorul ne poarta prin Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, Imperiul Otoman si Venetia, in incercarea de a surprinde felul in care stirile au luat nastere, au fost culese, transmise si interpretate in cancelariile timpului.
Or, stirea desi a fost considerata pe buna dreptate o „marfa de lux” a fost totodata o marfa cu un caracter special, care a putut suferi numeroase metamorfoze pe traseul de la circulatia orala la fixarea in scris.
Autorul porneste de la ideea ca multe dintre sursele referitoare la istoria secolelor XV-XVI in spatiul romanesc si sud-est european au fost tributare stirilor care au circulat in epoca
