Tresar si meditez. - Virginia Paraschiv.
Individul rataceste intr-un timp istoric atrofiat...
Puzzle este conceput ca o entitate a destramarii existentiale...
Limbajul insusi penduleaza intre emfaza si naturalism ca semn al frangerii, al fragmentarii in insusi actul de comunicare.
Marasmul pierderii de sine in erotomanie, alcoolism si violenta este caligrafiat cu acribie auctoriala.
Pe cer sa fuga norii, norii incarcati de lacrimi, sa valseze anuland visele, efemere umbre, peste infinte intinderi...(Fragment din roman) Teo Moldovan, instrainat de conventiile clasice ale scriiturii, urzeste din secvente narativ-descriptive, aparent disparate, pasagere, un intreg unitar, un intreg al nimicniciei.
Dupa care sa ratacesc fixand pe retina culorile amurgului in care te-am pierdut, sperand mereu intr-o utopica primavara.
Sa cer, pentru cel decazut, o minima clementa...
Si ochii mei dupa ochii tai sa fuga.
Iar mainile tale incarcate de perle vor straluci vesnic in sanctuarul privirii mele.
Sa-ti ating pulpele cu briza fiorului meu, sa te alin cu tremurul fericirii.
As vrea sa fiu iarba scaldata-n roua diminetii, sa-ti ud picioarele cu sarutari divine.
Tresar si meditez
