11 x 20 cm 144 p.
Dar cât de săracă şi nedesăvârşită este aceasta, şi atât după îndemnuri cât şi după realizarea ei, în comparaţie cu răbdarea despre care ne învaţă
Hristos! Iată şi ilustrări în acest sens: Mulţi oameni necredincioşi au intrat în conflict cu cunoscuţii lor ori cu unii vecini răi, şi au.
Necunoscătorii credinţei creştine au cunoştinţă, de asemenea, despre răbdare şi o practică, preţuind-o foarte mult.
Pentru dobândirea unei asemenea răbdări, merită ca omul să se roage şi să se ostenească.
Aceasta este răbdarea care se arată cu putere între răutăţile din lumea aceasta şi care biruie şi păcatul, şi pe diavol cu ajutorul Atotputernicului Dumnezeu.
Aceasta este răbdarea despre care Hristos spune: Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre! (Luca 21, 19) Aceasta este răbdarea în numele lui Dumnezeu, răbdarea creştinului, care doreşte să dezrădăcineze din sine păcatele contrare ei: supărarea, mânia, răzbunarea, răutatea, osândirea şi altele.
Care răbdare a avut-o în vedere Sfântul Efrem Sirul, atunci când ne învaţă să ne rugăm în acest chip: „Iar duhul răbdării dă-mi-l mie, Doamne!”? În mod cert, nu răbdarea omenească, cu nedesăvârşirile ei, ci acea răbdare care îşi are temelia în Dumnezeu – harică, fără prihană, desăvârşită răbdare –, pentru că aceasta ne conduce către mântuirea cea veşnică.
Izvoarele ei sunt în nesecatul har dumnezeiesc, dăruit din abundenţă celor smeriţi.
Ea începe acolo unde sfârşeşte obişnuita răbdare.
Aceasta este răbdarea creştinească.
Iar celălalt este desăvârşita răbdare, amintită prin neobişnuitele semne ale îndelungii răbdări dumnezeieşti.
Există două feluri de răbdare: unul este cel obişnuit, omenesc, nedesăvârşit după manifestările şi motivele răbdării, şi îl vom numi lumesc. 5, 11), pentru că ne dăm seama de măreţia acestei nevoinţe.
Noi fericim pe cei ce au răbdat (Iac.
Ea aduce biruinţă şi prăznuire în sufletele celor ce cred în Hristos, printr-o bucurie paşnică.
Răbdare – Mântuire Notă biografică
Capitolul 1: Deosebirea dintre răbdarea lumească şi cea creştină
Răbdarea este o mare virtute numai dacă e unită cu smerita cugetare.
Greutatea nevoinţei răbdării până la sfârşit Capitolul 6.
Duşmanii răbdării Capitolul 5.
Răbdarea creştinilor de odinioară şi răbdarea noastră
Capitolul 4.
Sfinţii nevoitori – chipuri şi învăţători ai adevăratei răbdări Capitolul 3.
Deosebirea dintre răbdarea lumească şi cea creştină
Capitolul 2. (Matei 6, 14-15) Cuprins: Capitolul 1.
Inimă milostivă, dragoste către aproapele, și nu jertfe mari, care adesea slujesc la hrănirea mândriei noastre, slavei deșarte și orgoliului! Milă, iar nu jertfă! Să ne smerim și să ne împăcăm unii cu alții, iar nu să ne mândrim și să ne dezbinăm! Că de veți ierta oamenilor greșealele lor, ierta-va și vouă
Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veți ierta oamenilor greșealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșealele voastre.
Traducere din limba bulgară de Gheorghiță
Ciocioi Dumnezeu spune: Milă voiesc, iar nu jertfă! (Osea 6, 6
Matei 9, 13). 11 x 20 cm 144 p
