Apa răsfrânge...
Costion Nicolescu.
Se adaugă răsfrângerea ta, cititorule‑iubitorule, atât de necesară și de binefăcătoare oricăror Răsfrângeri...
Oglindire și ecou! Culoare și son! Și multă inefabilă mireasmă, pogorâtă direct din rai...
Totul este răsfrângere...
Arta! Iată (pe copertă) și această Cer‑Cernere a lui Constantin Flondor! Câte straturi de succesivă răsfrângere! Câte ceruri și cât nețărmurit albastru! Răsfrângere din răsfrângere ninge, tot ninge peste noi, imaculându‑ne trăirea...
Există o răsfrâgere a frumuseții și o frumusețe a răsfrângerii...
Răsfrângerea salvează de la înfrângere.
Răsfrângerea sublimează frângerea.
Chemarea lui...
Pe cel de lângă noi pe care‑l iubim...
Natura cea minunată...
Răsfrângem creația lui Dumnezeu...
Poezia este supremă răsfrângere...
Gestul este răsfrângere...
Cuvântul este răsfrângere...
Peste tot lumina! Și peste tot Lumina‑Hristos! Gândul este răsfrângere...
Aurul din icoane răsfrânge...
O piatră prețioasă răsfrânge... Și lacrima, ca o rouă, răsfrânge...
Roua răsfrânge...
Ochii răsfrâng...
Inima, ca un cer, răsfrânge...
Cerul, ca o apă, răsfrânge...
Apa răsfrânge..
