Marianne Dashwood nu face un secret din sentimentele ei, iar atunci când se îndrăgostește de John Willoughby, un tânăr galant, dar nepotrivit pentru ea, ignoră avertismentul surorii sale, Elinor, care îi atrage atenția că purtarea ei impulsivă o face vulnerabilă la bârfe și calomnii.
André Gide.
Unele capitole sunt de o artă desăvârşită.
Totul se desfăşoară în dialoguri, iar acestea sunt cât se poate de bune.
Partea de satiră e excelentă şi dintre cele mai fin nuanţate. Câtă gingăşie în zugrăvirea sentimentelor! Nici un demon superior nu o bântuie pe Jane Austen; în schimb, o înţelegere a altuia, niciodată greşită, niciodată slăbită.
Trăindu-și fiecare experiența de iubire – și riscul de-a o pierde –, cele două surori învață că trebuie să combine rațiunea cu sensibilitatea dacă vor să găsească fericirea personală într-o lume în care statutul social și banii guvernează regulile iubirii. Între timp, Elinor, întotdeauna sensibilă la convențiile sociale, se străduiește să-și ascundă propria dezamăgire în dragoste, chiar și de cei apropiați.
Marianne Dashwood nu face un secret din sentimentele ei, iar atunci când se îndrăgostește de John Willoughby, un tânăr galant, dar nepotrivit pentru ea, ignoră avertismentul surorii sale, Elinor, care îi atrage atenția că purtarea ei impulsivă o face vulnerabilă la bârfe și calomnii
