\'Cartea mea este despre cautarea de sine, despre iubire si ura, acel amo et odi al cuplurilor dintotdeauna, despre a crede si a nu crede in acelasi timp, despre decrepitudine si demnitate in acelasi timp, despre lasitate si eroism in acelasi timp, despre una, despre alta, ba chiar despre un gindacel cu elitrele verzi-smaragdii sau despre floarea galbena de dovleac, deschisa ca pilnia unui gramofon.&\' (O.
Nu mai putin insa si romanul unei nostalgii a paradisului.&\' (Radu Vancu).
Chiar si al domnului Lazarescu, cum bine spunea D.
C.
M.
Cum care infern? Acesta al nostru, al tuturor.
Dar neputinta de a iubi e iadul, ne invata acelasi Dostoievski; asa incit Radacina de bucsau e romanul unei initieri in infern.
Liviu, personajul-narator, e un hibrid intre Aliosa si Ivan Karamazov; iar romanul devine eposul unei constiinte care nu poate sa iubeasca lumea pe care vrea s-o iubeasca.
A judeca insa Radacina de bucsau drept un roman strictamente realist inseamna a-i rata complet planul de adincime; care e, nu ma sfiesc s-o spun, acela al unui mare roman mistic.
Asa e.
Mihailescu.
Nimigean) \'E de trei ori mai dihai decit Moartea domnului Lazarescu, spunea Dan C. \'Cartea mea este despre cautarea de sine, despre iubire si ura, acel amo et odi al cuplurilor dintotdeauna, despre a crede si a nu crede in acelasi timp, despre decrepitudine si demnitate in acelasi timp, despre lasitate si eroism in acelasi timp, despre una, despre alta, ba chiar despre un gindacel cu elitrele verzi-smaragdii sau despre floarea galbena de dovleac, deschisa ca pilnia unui gramofon.&\' (O
