„Nu am curajul sa ma gandesc la ziua de maine; de fapt, nu am curajul sa ma gandesc la nimic“, iata ce scrie Mifti, o adolescenta de saisprezece ani, in jurnalul ei. „Ma servesc de orice m-ar putea inspira si de lucrurile care ma stimuleaza“, recunoaste Hegemann , oferind un produs exemplar pentru noua literatura produsa de internet..
Acuzata de plagiat din mai multe surse, printre care si cartea unui blogger, un roman despre sex, droguri si cultura tehno, autoarea a recunoscut ca nu a citat toate sursele, dar si-a aparat cartea argumentand ca „autenticitatea nu exista, doar sinceritatea exista“.
Acest roman despre tineretea fara limite si fara repere a sedus critica si a facut din autoarea lui, ea insasi o adolescenta de saptesprezece ani, noua stea a literaturii germane.
La limita intre geniu si nebunie, Mifti filosofeaza asupra bisexualitatii si se complace intr-o atitudine de copil teribil.
Povestea ei este deprimanta, murdara, halucinanta, caci tanara pare sa-si duca existenta intr-o lume paralela plina de excese sinistre, de droguri administrate pana la voma, de relatii sexuale instinctive - „dragoste fara dragoste“, facuta la repezeala, in masina - si de violenta - fizica si de limbaj.
De la moartea mamei, ea traieste in Berlin, intr-o stare de dezordine din ce in ce mai cumplita. „Nu am curajul sa ma gandesc la ziua de maine; de fapt, nu am curajul sa ma gandesc la nimic“, iata ce scrie Mifti, o adolescenta de saisprezece ani, in jurnalul ei
