1.
Trebuie să se acorde o atenţie deosebită semnelor/simptomelor clinice, biopsiilor tisulare, precum şi parametrilor de laborator.
Majoritatea pacienţilor care au primit 2 mg. 4.5) şi/sau (3) la pacienţii la care se reduce semnificativ doza sau se întrerupe administrarea ciclosporinei, întrucât aceste populaţii sunt cele mai susceptibile de a prezenta necesităţi de dozare speciale.
Adaptarea tratamentului cu sirolimus nu poate fi făcută doar pe baza monitorizării terapiei medicamentoase.
La aceşti pacienţi, acolo unde situaţia clinică o permite, se va întrerupe administrarea RAPAMUNE şi se va institui un tratament imunosupresor alternativ.
Monitorizarea terapiei medicamentoase şi ajustarea dozeiConcentraţiile de sirolimus în sângele integral trebuie atent monitorizate la următoarele grupuri de populaţie: (1) la pacienţii cu insuficienţă hepatică(2) la pacienţii la care se administrează concomitent inductori sau inhibitori de CYP3A4, precum şi după întreruperea administrării acestora (vezi pct.
La pacienţii la care retragerea din schema terapeutică a ciclosporinei fie eşuează, fie nu poate fi pusă în practică, asocierea ciclosporinei cu RAPAMUNE nu trebuie menţinută mai mult de 3 luni după transplant.
RAPAMUNE trebuie administrat în asociere cu corticosteroizi. 5.2).
Tratament de întreţinereAdministrarea ciclosporinei trebuie întreruptă progresiv pe parcursul a 4 până la 8 săptămâni, iar doza de RAPAMUNE va trebui ajustată astfel încât să se obţină concentraţii minime în sângele integral de 12 până la 20 ng/ml (dozare cromatografică; vezi Monitorizarea terapiei medicamentoase şi ajustarea dozei). 4.5).
Pentru a reduce gradul de variabilitate la minim, RAPAMUNE trebuie să fie luat la acelaşi interval de timp în raport cu administrarea ciclosporinei, la 4 ore după doza de ciclosporină, iar administrarea trebuie să fie însoţită sau nu de alimente, în mod consecvent (vezi pct. În primele 2-3 luni după transplant, concentraţia minimă a ciclosporinei trebuie să se menţină în intervalul sugerat de 150-400 ng/ml (dozare cu ajutorul anticorpilor monoclonali sau o tehnică echivalentă) (vezi pct. În continuare, doza de RAPAMUNE trebuie individualizată pentru a obţine concentraţii minime în sângele integral de 4 până la 12 ng/ml (dozare cromatografică).
Tratamentul cu RAPAMUNE trebuie optimizat, prin diminuarea progresivă a dozei de steroizi şi ciclosporină microemulsie. 4.2 şi 5.1). 4.2 Doze şi mod de administrareTratamentul trebuie iniţiat şi continuat sub supravegherea unui medic specialist calificat adecvat în domeniul transplanturilor.
DozeTratament iniţial (2 până la 3 luni post-transplant)Regimul obişnuit de dozare pentru RAPAMUNE constă în administrarea unei doze unice de încărcare de 6 mg, oral, administrată cât mai curând posibil după transplant, urmată de 2 mg o dată pe zi, până când devin disponibile rezultatele monitorizării terapiei medicamentoase (vezi Monitorizarea terapiei medicamentoase şi ajustarea dozei).
Administrarea RAPAMUNE poate fi continuată ca tratament de întreţinere, în asociere cu corticosteroizii, numai în cazul în care ciclosporina microemulsie poate fi întreruptă treptat (vezi pct.
Se recomandă ca RAPAMUNE să fie utilizat iniţial în asociere cu ciclosporină microemulsie şi cu corticosteroizi, timp de 2 până la 3 luni.
DATE CLINICE4.1 Indicaţii terapeuticeRAPAMUNE este indicat la pacienţii adulţi cu transplant renal şi risc imunologic mic până la moderat, pentru profilaxia rejetului de organ.
FORMA FARMACEUTICĂSoluţie orală.
Soluţie de culoare galben pal până la galben.4. 6.1.3.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂFiecare ml conţine sirolimus 1 mg.
Fiecare flacon de 60 ml conţine sirolimus 60 mg.
Excipienţi cu efect cunoscutFiecare ml conţine etanol 20 mg şi ulei de soia 20 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUIRAPAMUNE 1 mg/ml soluţie orală2. 1
