Intunericul (noaptea si nebunia), abisul (mormantul) si focul (sangele) se intrepatrund, cele trei constituind treptat o adancire in infern, trei bolgii care se continua la nesfarsit.
Poate de aceea versurile lui au prospetimea (edenica?) a celui care spune lucrurilor pe nume.(Petrisor Militaru). (iQ 666)Poemele lui Stefan Bolea sunt o oglinda in care se reflecta luciul mizeriei contemporane, sunt un colaj de „ridicol si neimportant”, de betie si metafizica, de sublim si grotesc, de incruntare si de (ne)liniste. (Octavian Soviany)Razboi civil imi aminteste de black metal si de nordul fioros si inghetat.
Din infernul lui Bolea nu exista scapare… (Cristina Nemerovschi)Tocmai excesul de recuzita transforma poemele din volum intr-o parodie a reportajului mizerabilist cultivat de poetii promotiei 2000, lasand in cele din urma sentimentul mistificarii, al farsei enorme, in timp ce poetul pare a da in permanenta cu tifla unui cititor tot mai derutat, care nu mai stie daca autorul glumeste sau vorbeste serios, daca are de-a face cu un nihilist autentic sau cu un parodist care demonteaza mecanismele liricii autenticiste, si-i caricaturizeaza cu verva locurile comune.
Poetul si, odata cu el, cititorul, este obligat sa le parcurga pe toate trei.
Intunericul (noaptea si nebunia), abisul (mormantul) si focul (sangele) se intrepatrund, cele trei constituind treptat o adancire in infern, trei bolgii care se continua la nesfarsit
