Lucrare de referinta pentru istoria otomana si a sud-estului Europei, distinsa cu Premiul „Nicolae Iorga“ al Academiei Romane.
Pe baza textelor juridico-religioase de natura islamica si a izvoarelor istorice (documente de cancelarie, tratate de pace si comert, corespondenta diplomatica, cronici etc.).
Din cuprins: Ideologia „razboiului sfant“ la otomani
Intelegerile de pace in teoria juridica si practica diplomatica otomana
Dunarea, frontiera intre „Casa razboiului” si „Casa Islamului“;„Inchinarea“ fata de Poarta otomana, intre mit si realitate
De la „obiceiuri“ la „Capitulatii“
Principatele tributare in sistemul pax ottomanica..
S-a ignorat insa rolul practicilor cutumiare acceptate ca „lege“ in relatiile dintre otomani si principatele tributare.
S-a discutat mult in istoriografia romana despre „inchinarea“ domnilor moldo-valahi si despre presupusele „tratate“ („Capitulatii“) prin care statutul politico-juridic al Valahiei si Moldovei fata de Poarta otomana ar fi fost stabilit pe termen lung.
Initial principatele dunarene s-au aflat sub incidenta „expeditiilor sfinte“ declansate de turcii otomani cu scopul de a le ingloba in „Casa Islamului“.
Sunt prezentate relatiile de putere dintre voievozii tributari si sultani, statutul juridic al muntenilor, moldovenilor si ardelenilor ca supusi ai padisahilor, precum si locul principatelor de la nord de Dunare in cadrul Imperiului otoman, toate asa cum au prins contur in vremea lui Suleyman Magnificul si cum au evoluat in secolele urmatoare.
De la cadrul larg reprezentat de normele generale, analiza se restrange la relatiile dintre Poarta otomana si principatele Valahia, Moldova si Transilvania.
Volumul analizeaza viziunea politica si juridica otomana asupra razboiului, pacii si comertului cu nemusulmanii - fie ei indivizi, comunitati sau state.
Lucrare de referinta pentru istoria otomana si a sud-estului Europei, distinsa cu Premiul „Nicolae Iorga“ al Academiei Romane
