De blestemata \'eterna reintoarcere a asemanatorului“ mi-am dat seama cu acuitate cand m-am apucat sa-mi strang articolele mai vechi si mai noi, sa le aleg, sa le asez intr-o aproximativa ordine cronologica, spre a alcatui volumul de fata. (Andrei CORNEA).
Adica, insumate, aceste micute \'saptezeci de umbre“...
Nu am decat intrebari, indignari, reactii, pozitionari, disperari, replici, ironii si, din cand in cand, sperante.
Nu am un raspuns.
Dar, vai, cand articolele au fost clasate impreuna, am vazut ca eram cu totii precum un om care, ratacit in padure, calca neincetat pe urmele propriilor pasi, ca intr-un cosmar, incapabil sa gaseasca drumul cel bun, ba chiar afundandu-se din ce in ce mai rau! Ce-i de facut? Ce ne lipseste? Busola? Nordul? Si cine sa ne trezeasca din cosmarul \'eternei reintoarceri a asemanatorului“? Nu stiu.
Din umbrele locale se compunea un peisaj variat; parcurse separat si detasat, lucrurile aparent se schimbau rapid, Realitatea nu statea in loc.
De blestemata \'eterna reintoarcere a asemanatorului“ mi-am dat seama cu acuitate cand m-am apucat sa-mi strang articolele mai vechi si mai noi, sa le aleg, sa le asez intr-o aproximativa ordine cronologica, spre a alcatui volumul de fata
