Am daruit dragoste si am primit dragoste in dar; am fost binecuvantat cu multe lucruri minunate, si la randu-mi am intors lumii din zestrea mea. (The Washington Post).
Cele patru eseuri scrise de Oliver Sacks in ultimii doi ani inainte sa fie rapus de cancer constituie o autobiografie sintetica si in acelasi timp o splendida meditatie despre ce inseamna sa duci o viata frumoasa. (New York Magazine)Recunostinta este o carte mica, dar in paginile ei bate o inima uriasa.
Paginile lui delicate le ofera cititorilor acelasi sentiment de impacare si, intr-adevar, de recunostinta.
A descoperit cum poti privi pozitiv orice lucru, inclusiv propria fragilitate resimtita tot mai acut.
Nu numai ca a reusit sa-si gaseasca linistea interioara, dar a transpus-o splendid in aceste eseuri.
Ele oglindesc intreaga sa existenta si in acelasi timp pot fi privite ca o oda adusa unicitatii fiecarei fiinte umane si ca o marturie de recunostinta pentru darul vietii.
Spre deosebire de alti scriitori care au dat marturie despre moarte privind-o drept in ochi, Sacks nu a insistat pe tema bolii lui, a greutatilor fizice si spirituale pe care le infrunta.
Cele patru eseuri reunite in aceasta carte au fost scrise de Oliver Sacks intre anii 2013 si 2015 si au aparut mai intai in The New York Times, bucurandu-se de un enorm succes.
Mai presus de orice, am fost o fiinta ganditoare, un animal cu ratiune, nascut pe o planeta frumoasa, ceea ce in sine e un privilegiu enorm si o aventura unica.
Am daruit dragoste si am primit dragoste in dar; am fost binecuvantat cu multe lucruri minunate, si la randu-mi am intors lumii din zestrea mea
