Să spui mulţumesc. […] Locuit de tăceri copleşitoare acest roman luminos scris într-un stil simplu şi tandru la fel ca personajele sale ne aminteşte că există atît de multă recunoştinţă încît avem nevoie de ani buni înainte s-o putem exprima.” (La Croix) „Într-o lume în care discursul urii se dezlănţuie pe ecranele noastre romanul lui Delphine de Vigan pare să aibă asupra Franţei efectul unui balsam.” (Le Devoir) „Ne-am putea imagina o relaţie apropiată între loialitate şi recunoştinţă – să fii conştient de ce datorezi cuiva să-i fii recunoscător nu e acesta punctul de plecare al loialităţii? La un an după ce a consacrat un roman primului concept Delphine de Vigan care pare hotărîtă să dedice un ciclu de texte scurte legăturilor ce unesc oamenii trece la al doilea scoţînd la iveală o carte foarte diferită.” (Le Monde). „Delphine de Vigan îi priveşte cu o imensă empatie pe cei foarte în vîrstă atunci cînd viaţa devine o flacără firavă care se poate stinge în orice clipă.
Pe fundalul dramatic al pierderii implacabile autoarea proiectează un fascinant joc al cuvintelor: Michka afazică îşi pierde cuvintele şi inventează altele noi răvăşind şi orientînd vorbirea în direcţii neaşteptate adesea amuzante dar mai cu seamă înduioşătoare. Îi urmărim rînd pe rînd descoperindu-le secretele şi rănile vii necicatrizate.
Ceea ce-i leagă sînt amintirile din copilărie şi acel „mulţumesc” pe care n-au mai apucat să-l spună trecutul care se întoarce şi le determină viaţa de mai tîrziu.
Recunoştinţă urmăreşte destinele a trei personaje: Michka o bătrînă doamnă odinioară sclipitoare reporter şi corector la reviste de prestigiu căreia bătrîneţea îi răpeşte încet-încet independenţa şi limbajul silind-o să se interneze într-un cămin de bătrîni
Marie tînăra care a fost crescută de Michka pentru că mama ei a eşuat lamentabil şi care dintr-odată vede că nu mai are timp să-şi exprime recunoştinţa; şi Jérôme tînărul ortofonist de la căminul de bătrîni care-şi face meseria cu dăruire şi compasiune fiind absorbit în valsul acesta al recunoştinţelor. „Însă uneori este foarte complicat” ne asigură scriitoarea Delphine de Vigan ea însăşi protagonista unei drame asemănătoare celei din roman mama ei fiind internată într-o instituţie de boli mintale.
Pare foarte simplu.
Să primeşti recunoştinţa celuilalt.
Să spui mulţumesc
