Atunci cand ne gandim la moarte, ne gandim la ceva definitiv, un mister pe cat de intunecat, pe atat de nepatruns, cel putin cu ratiunea umana.
Miracolul este ca noile celule sa fie intotdeauna superioare celor care au murit, eliberate de furia, tristetea, ura, frica si boala celor de dinaintea lor..
Cel mai pretios, dar si cel mai greu blestem, se inlantuie inexorabil, insa acest lucru asigura mersul inainte.
Viata se afla in Om de la insufletirea materiei, iar moartea de la Cadere.
Ciclul vietii si al mortii se repeta la infinit in tot ceea ce ne inconjoara: apusul e urmat de rasarit, samanta inmormantata tarziu in toamna rasare verde primavara, pulsatiile emise la moartea unei stele expulzeaza materie care va forma viitoarele generatii de corpuri ceresti.
Si totusi, nimic in natura nu se naste pentru a muri, ci pentru a renaste.
Atunci cand ne gandim la moarte, ne gandim la ceva definitiv, un mister pe cat de intunecat, pe atat de nepatruns, cel putin cu ratiunea umana
