„Lucrarea de faţă intitulată Reglementări canonice privind cântarea liturgică în Biserica Ortodoxă Română, prezentată ca teză de doctorat în teologie la disciplina Muzică Bisericească şi Tipic de la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, având conducător ştiinţific pe P.
C.
Această preocupare m-a urmărit mult timp, încercând mereu să argumentez canonic fiecare lucrare liturgică a serviciilor divine, iar, în mod special, cântarea bisericească.
Fiind atras de studiul Dreptului canonic şi, în egală măsură, de cel al Muzicii bisericeşti încă din timpul anilor de seminar, dorind să studiez cu atenţie toate reglementările canonice ale acesteia şi constatând multitudinea de probleme care decurg din acest studiu şi care s-au impus a fi tratate, am ales acest subiect conştientizând actualitatea sa din perspectiva împlinirii actului liturgic sau a vieţii liturgice – din care face parte şi cântarea bisericească, practicată potrivit rânduielilor canonice ale Bisericii. b) Motivaţie subiectivă – importanţa subiectului din perspectivă personală.
Toate aceste determinări reprezintă o bază reală de studiu, lucru pe care am încercat să-l îndeplinesc în lucrarea de faţă şi sub semnul căruia am pornit la studiu spre a evidenţia o fundamentare a muzicii bisericeşti din punct de vedere canonic.
Normele canonice ale Bisericii, întemeiate pe Revelaţia divină şi care reglementează legătura omului cu Dumnezeu sub aspect văzut, constituie temelia care stă la baza tuturor legiferărilor bisericeşti cu caracter imperativ din Biserică. Ştiinţific, acest demers pune în valoare caracterul legislativ al cântării bisericeşti, urmărind „ascultarea” muzicii din Biserică sub semnul rânduielilor canonice şi, totodată, urmărind „înveşmântarea” sa în istoria muzicală – cu „hainele” canonice fireşti.
Critica muzicală de specialitate nu trebuie să piardă din vedere niciunul dintre aspectele legislative ale muzicii bisericeşti, dându-i acesteia o şi mai mare valoare în contextul unei analize cât mai apropiate de adevăr, cu conotaţii ştiinţifice, măsurând întreg complexul de tehnici muzicale din perspectivă legislativă sau, cu alte cuvinte, încercând să aşeze întreg actul muzical sub autoritatea bisericească sub care se află aceasta.
Indiferent de tehnicile prelucrării sau ale valorificării muzicii bisericeşti, nu trebuie uitate „limitele canonice” ale cântării liturgice din Biserică, păstrând tradiţia bisericească muzicală trasată încă din primele veacuri creştine.
Lucrarea de faţă împlineşte tocmai această cerinţă evidenţiind aspectele legale ale muzicii bisericeşti.
Muzica bisericească, dincolo de fiinţialitatea ei artistică, este aşezată sub anumite reglementări, rânduieli, reguli sau norme de către autoritatea bisericească.
Raportul firesc între muzica bisericească şi legislaţia bisericească canonică referitoare la muzica bisericească, neexplorat sau insuficient explorat până în prezent, aduce în atenţie o serie de aspecte deloc de neglijat atunci când privim muzica bisericească o ramură a teologiei practice şi din perspectivă canonică – prin canonic înţelegând întreaga legislaţie a Bisericii, bazată pe Sfintele Canoane. a) Motivaţie obiectivă – importanţa şi actualitatea temei rezultă din preocupările legislative ale Bisericii în acest sens, care m-au determinat să aleg şi să aprofundez o astfel de temă privind legitimitatea canonică a muzicii bisericeşti.
Floca, prezintă elemente de noutate prin tema abordată şi efortul de a discerne fundamentul canonic-statutar-regulamentar al muzicii bisericeşti.
Ioan N.
Dr.
Univ.
Prof.
Vasile Grăjdian, titularul catedrei de Muzică Bisericească şi Tipic, iar până în iunie 2006, fiind îndrumat în cursurile doctorale de vrednicul de pomenire Arhid.
Dr.
Univ.
Prof.
Pr. „Lucrarea de faţă intitulată Reglementări canonice privind cântarea liturgică în Biserica Ortodoxă Română, prezentată ca teză de doctorat în teologie la disciplina Muzică Bisericească şi Tipic de la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, având conducător ştiinţific pe P.
C
