Pe copertă: Caspar David Friedrich, Visătorul (Ruinele Mănăstirii Oybin) (1840)
Cartea se construiește pe conștiința triplei unități romantice: filosofie, artă și religie, postulate de Hegel ca domenii fundamentale ale spiritului.
A predat Limba și literatura română la Institutul Pedagogic Superior din Seghedin (în maghiară Szeged) (1992-1995), iar în următorii doi ani a fost docent pentru Limba și literatura română, cultură și civilizație românească la Seminarul de Romanistică al Universității din Freiburg im Breisgau.
A publicat volumele: Novalis (studiu monografic), Tentația limitei și limita tentației.
La aceasta din urmă a fost și bursier al Fundației Alexander von Humboldt, la catedra profesorului Fritz Martini, între anii 1970 și 1977.
Pe parcursul activității sale academice, a participat la cursuri de vară și stagii în străinătate la universitățile din Dijon, Berlin și din Stuttgart.
Domeniile sale de specializare academică se concretizează în zona literaturii universale și comparate, prin studii și cercetări teoretice și aplicative, dar și în sfera literaturii române și a germanisticii.
Este critic literar și eseist.
A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai în 1963 și a obținut doctoratul în Filologie în 1978.
De la zeii Eladei la zeul creștin„Doar în plină moarte se aprinde fulgerul vieții eterne” (Friedrich Schlegel)Final la conceptul religie romantică
Calea negativă
Addenda
Poezia metafizică
Bibliografie (selectivă)
Indice de nume* * *VASILE VOIA s-a născut la 20 octombrie 1938, în localitatea Slatina-Nera, județul Caraș-Severin.
Lăsați să se roadă coaja, cum vreți; însă nu ne refuzați să-l adorăm pe Dumnezeul care va fi în Voi.” (FRIEDRICH SCHLEIERMACHER)* * *CuprinsCuvânt-înainte
Un alt romantism
Căutarea Absolutului
Precursorii conștiinței romantice
De la urgența unei noi mitologii la filosofia mitologiei
Fragmentul romantic – manifest poetic, filosofic, religios
Enciclopedismul romantic
Revelația biblică
Cuvântările despre religie
Creștinătatea sau Europa
Introducere în teoria romantică a sincretismului religios
Sincretism religios în opera poetică a lui Friedrich Hölderlin. În fiecare sacrul rămâne secret și ascuns profanilor. În întâmplările umane, în ideile și sensibilitățile umane se revelează cel mai luminos spiritul cerului.” (NOVALIS)* * *„Cu toate că și ceea ce se numește, de obicei, religie îmi pare a fi unul dintre cele mai minunate și mărețe fenomene, totuși nu pot considera drept religie, în sensul strict al cuvântului, decât ceea ce gândim, scriem și trăim dumnezeiește, și anume dacă-L simțim pe Dumnezeu în noi, dacă o umbră de evlavie și de însuflețire s-a revărsat peste întreaga noastră existență, dacă tot ceea ce facem nu e doar din datorie, ci din dragoste, numai pentru că vrem, și dacă vrem, numai pentru că așa spune Dumnezeu, [și] anume Dumnezeul din noi.” (FRIEDRICH SCHLEGEL)* * *„Vă întrebați ce limbaj ar fi destul de misterios, cuvântarea, scrierea, fapta, mimica liniștită a spiritului? Fiecare, răspund eu, și vedeți că asta nu m-a speriat atât de tare.
Cercetare în afara instituțiilor, colocviu singular al sufletelor cu Dumnezeu, experiență a pericolului reprezentat de Dumnezeu, până la limitele în care Ființa și Neantul se leagă într-o comuniune ce scapă cuvântului uman.” (GEORGES GUSDORF)* * *„Pe Dumnezeu trebuie să-l căutăm printre oameni. (VASILE VOIA)* * *„Religie de exigență și intimitate, religie fără biserică, în stare brută. În epoca romantică, Religia aduce, în esența ei, chemarea infinitului.
Sensul vieții constă în comuniunea ființei umane cu ființa divină, omul fiind imaginea pământeană a acesteia.
Pe tărâmul ideilor, subiectivitatea, infinită în sine, este reflexul Absolutului, spiritul lui Dumnezeu.
Pe copertă: Caspar David Friedrich, Visătorul (Ruinele Mănăstirii Oybin) (1840)
Cartea se construiește pe conștiința triplei unități romantice: filosofie, artă și religie, postulate de Hegel ca domenii fundamentale ale spiritului
