Lucrarea de fata constituie o cercetare cuprinzatoare si aprofundata a doua noi institutii: Renuntarea la aplicarea pedepsei si Amanarea aplicarii pedepsei, astfel cum acestea sunt conturate de noul Cod penal, a carui recenta intrare in vigoare, ca element central al „pachetului reformei penale”, constituie un moment unic in viata oricarui jurist, ce prilejuieste aprinse dezbateri doctrinare si jurisprudentiale.
Autorii spera ca acest demers constituie cel putin o sursa de inspiratie pentru reflectiile si studiile viitoare, ce vor duce mai departe stiinta dreptului..
Pe langa trimiterile de drept comparat la legislatiile ce au constituit sursa de inspiratie a legiuitorului, sunt aduse in discutie aprecieri asupra oportunitatii reglementarii si aspecte considerate susceptibile de rezerve sau imbunatatiri.
Nu au fost excluse insa referirile la practica judiciara, astfel ca in cuprinsul analizei sunt presarate si comentate solutii jurisprudentiale recente ale instantelor nationale.
Pe tot parcursul studiului sunt oferite explicatii pe marginea noilor institutii, insistandu-se in mod deosebit asupra prezentarii comparative a actualei, respectiv a vechii reglementari.
Din perspectiva actualitatii temelor abordate, principalii destinatari ai lucrarii sunt practicienii, care, in lipsa unor explicatii privind maniera in care functioneaza (sau ar trebui sa functioneze) textele de lege, atat din punct de vedere substantial, cat si prin corelare cu textele noului Cod de procedura penala, trebuie sa depuna un efort sporit de asimilare.
Lucrarea de fata constituie o cercetare cuprinzatoare si aprofundata a doua noi institutii: Renuntarea la aplicarea pedepsei si Amanarea aplicarii pedepsei, astfel cum acestea sunt conturate de noul Cod penal, a carui recenta intrare in vigoare, ca element central al „pachetului reformei penale”, constituie un moment unic in viata oricarui jurist, ce prilejuieste aprinse dezbateri doctrinare si jurisprudentiale
