Dintre toate crizele care au prefațat marea încleștare din anii 1914-1918, cea Balcanică a fost cea mai gravă, întrucât a provocat fisuri adânci, nerecuperabile în sistemul internațional.
Volumul de față este o sinteză a implicării statului român în Criza Balcanică din anii 1912-1913, un preambul al angajării României în Marele Război.. În fond, schimbarea de orientare politică pe plan extern, decisă în două etape bine conturate (august 1914-neutralitatea; august 1916-beligeranța alături de Antantă împotriva fostului aliat, Austro-Ungaria), a fost anticipată clar de trecerea Dunării în iulie 1913, după cum participarea armatei la al doilea conflict balcanic a reprezentat matricea, din păcate nefericită, a pregătirii campaniei din toamna anului 1916, încheiate cu o gravă înfrângere.
Criza Balcanică a influențat decisiv și evoluția României în perioada premergătoare izbucnirii războiului și la începutul său.
Ea a reprezentat avanscena, preambului conflagrației mondiale și a (re)confirmat statutul de „butoi de pulbere” al Europei.
Dintre toate crizele care au prefațat marea încleștare din anii 1914-1918, cea Balcanică a fost cea mai gravă, întrucât a provocat fisuri adânci, nerecuperabile în sistemul internațional
