In 1938 se incheia perioada democratica din secolul XX a Istoriei Romanilor, perioada in care relatiile dintre Romani si evrei au fost foarte complexe si cu o importanta mare in evolutie generala a Romaniei; ca urmare, prezentarea lor este necesara.
Putinatatea momentelor de conflict si semnificatia lor minora subliniaza caracterul general democratic al societatii.
Pentru perioada 1900-1938, acuzelor aruncate de unii evrei la adresa Statului Roman le-a raspuns cu fermitate un mare savant, si el evreu, Moses Gaster, de corectitudinea judecatii caruia se poate indoi doar un adversar al adevarului: „Sa dea Dumnezeu ca evreii din toate tarile sa se bucure de acelasi tratament si libertati pe care-l au evreii din Romania!“.
Dar, o prezentare conforma cu adevarul istoric, fara partizanate; ceea ce se incearca in cartea de fata.
Istoriografia romaneasca a ramas datoare, pentru ca sunt putini istorici Romani care au tratat subiectul depasind generalitatile. Mai mult, majoritatea acestora au vrut, in mod evident, sa faca placere istoricilor evrei, modelandu-si concluziile dupa ale lor.
Dar, istoricul nu trebuie sa scrie pentru a face placere cuiva, ci sa prezinte doar ceea ce crede el ca reprezinta adevarul, chiar daca spune si lucruri neplacute unora sau altora.
La nivelul general, al convietuirii interetnice, Romania perioadei 1900-1938 a fost un Stat in care au predominat relatiile democratice, neconflictuale; inclusiv cele dintre Romani si evrei.
In 1938 se incheia perioada democratica din secolul XX a Istoriei Romanilor, perioada in care relatiile dintre Romani si evrei au fost foarte complexe si cu o importanta mare in evolutie generala a Romaniei; ca urmare, prezentarea lor este necesara
