Daca exista sau nu un complex psihologic modelator de mentalitati pe scena mozaicata a Europei Centrale si Rasaritene e o preocupare ce si-a facut loc in filosofia culturii si antropologie, la nivel international, inca de la inceputul secolului trecut.
La Editura Polirom a mai publicat romanul Lumea care n-a fost (2018) si a tradus din limba franceza Istorie si cultura istorica in Occidentul medieval de Bernard Guenée (2018)..
Moduri de locuire, 2008, viziune grafica Laura Ghinea
Elefanti pe o linie de tramvai, 2018
Filosofii ingenue, 2021, viziune grafica Alexandru Pecican), a antologat un volum de interviuri cu Nicolae Breban (O utopie tangibila, 1994), a realizat un volum de convorbiri polemice (Vorbind, 2004, impreuna cu Gheorghe Grigurcu si Laszlo Alexandru) si a reunit o serie de mese rotunde (Trasee culturale Nord-Sud, 2006).
A mai publicat romane (Eu si maimuta mea, 1990
Razzar, 1998, in colaborare cu Alexandru Pecican, premiul Nemira
Imberia, 2006
Bokia, 2011
Arhitecturi mesianice, 2012
Noaptea soarelui rasare, 2014), volume de proza scurta (Darul acestei veri, 2001, nominalizat la premiile ASPRO pe 2001
Clipuri, 2001
Zilele si noptile dupa-amiezei, 2005
Povesti de umbra si povesti de soare, 2008), teatru (Arta rugii, 2007, editat impreuna cu Alexandru Pecican, premiat de filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor), critica literara (Rebel fara pauza, 2004
Puncte de atac, 2006
Sertarul cu carti, 2007
Reuniunea anuala a cronicilor literare, 2008), poeme (Nord.
Hasdeu (Oltenestile, 2002), Geoffroy de Villehardouin (Cucerirea Constantinopolului, 2002), Robert de Clari (Cei care au cucerit Constantinopolul, 2005), Simion Dascalul (Letopisetul Tarai Moldovei, 2007), George Cosbuc (Comentarii la Divina Comedie, 2008, impreuna cu Laszlo Alexandru). 1990-2005 (2 vol., 2005-2006), Intre cruciati si tatari (2006), Istorii intersectate (2007), Ce istorie scriem (2007), Dictionarul celor mai bune carti de istorie romaneasca (2008), Medievalitati (2009), Letopisetul unguresc (2010), Istoria romanilor (2 vol., 2010-2011), Avalon (2011), Palnia si burduful (2011), Istoria de sub covor (2013); lucrari de europenistica: Europa, o idee in mers (1997, 1999, 2002, 2004), Romania si Uniunea Europeana (2000, 2003, 2004), Acasa inseamna Europa (2003); antologia Europa in gandirea romaneasca interbelica (2008); a ingrijit editii din Yves Ternon (Statul criminal, 2001), B.
P.
Istoriografia tanara din Transilvania.
Cultura ero(t)ica in epoca stefaniana (2005), Poarta leilor.
Hasdeu istoric (2004), Sange si trandafiri. a II-a: Regionalism romanesc, 2009), B.
P.
O odisee a receptarii (2003), Originile istorice ale regionalismului romanesc (2003; ed.
A publicat volume de eseuri, studii si monografii istorice: Troia, Venetia, Roma (1998; 2007), Lumea lui Simion Dascalul (1998), Arpadieni, Angevini, romani (2001), Realitati imaginate si fictiuni adevarate in Evul Mediu romanesc (2002), Trecutul istoric si omul Evului Mediu (2002), Hasdeenii.
Ovidiu Pecican , profesor la Facultatea de Studii Europene a Universitatii „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, doctor in istorie, prozator si eseist.
Amplul eseu al lui Ovidiu Pecican sintetizeaza particularitati ale psihologiei poporului roman asa cum se contureaza ele din surse dintre cele mai variate, la scriitori, dar si la istorici ori alte personalitati culturale.
Ovidiu Pecican isi sustine teza intr-o maniera comparativa, prin raportare la celelalte popoare, si prezinta cateva tipologii fundamentale ale modernitatii romanesti perpetuate in literatura celor patru mari clasici si in scrierile lui Cioran si Ionescu.
Aceasta teorie a omului medioeuropean este tratata in cartea de fata intr-o maniera surprinzatoare si provocatoare, dincolo de genetica, educatie si circumstanta, cu argumente bazate pe comportamentul istoric: si romanitatea tine de spatialitatea medioeuropeana, natiunile fiind comunitati imaginate, definite mai degraba de coeziune culturala decat de teritoriu.
Daca exista sau nu un complex psihologic modelator de mentalitati pe scena mozaicata a Europei Centrale si Rasaritene e o preocupare ce si-a facut loc in filosofia culturii si antropologie, la nivel international, inca de la inceputul secolului trecut
