Antologie din: Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei.
Sufletul care iubește pe Domnul nu poate să nu se roage, căci este atras spre El prin harul pe care l-a cunoscut în rugăciune..
Prin rugăciune se păzește omul de păcat, fiindcă, rugându-se, mintea e ocupată de Dumnezeu și cu duh smerit stă înaintea Feței Domnului, pe Care-L cunoaște sufletul ce se roagă.
Dar, dacă nu-ți vei aduce aminte, atunci nu te vei mai ruga, iar fără rugăciune sufletul nu va rămâne în dragostea lui Dumnezeu, căci prin rugăciune vine harul Duhului Sfânt.
Deisis, Sibiu, 2001 Cine iubește pe Domnul, acela își aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naște rugăciunea.
Ică jr, ediția a IV-a revizuită, Ed.
Ioan I. Însemnări duhovnicești, traducere de diac.
Antologie din: Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei
