„Toate ale omului pornesc de la gândul omului.
Când îl iubeşti, îl primeşti, îl faci al tău, face parte din tine însuţi – atunci iubeşti”..
Câtă vreme ţii în afară de tine, câtă vreme ţii departe de tine, câtă vreme respingi sau împingi pe cineva, câtă vreme marginalizezi pe cineva, câtă vreme îl ocoleşti, nu îl iubeşti.
Aceasta înseamnă să îl iubeşti. „Iubeşti atunci când primeşti pe cineva în suflet, când ţi-l împropriezi, când îi faci loc în inima ta. „În jurul tău să vrei să-i fericeşti pe toţi” era deviza Părintelui Teofil.
Ca şi iubitor de Dumnezeu şi răspânditor de bucurie, Părintele Teofil propovăduia porunca iubirii.
Vreau să fiu lucrător de bucurie”.
Totdeauna mi-a plăcut să mă ştiu, să mă prezint, să mă simt, să mă angajez spre bucuria altora.
Aşa m-am născut eu, cu o înclinaţie spre bine şi spre frumos ... „Am fost un om al bucuriei şi sunt răspânditor de bucurie.
Cine îşi face rânduială în minte îşi face rânduială în viaţă”.
Dacă gândim frumos, atunci şi trăim frumos, iar cei care gândesc şi trăiesc frumos au bucuria vieţii. ) Aici este toată cheia vieţii sufleteşti şi toată cheia curăţirii sufleteşti, şi anume, să-ţi faci rânduială în minte. ( ...
De aceea toată grija celui care vrea să-şi cureţe sufletul trebuie să fie grija de a-şi curăţa mintea de gândurile cele rele şi de toate înfăţişările răului câte sunt în gând.
Nu se face nimic din viaţa omului care nu trece prin gând. „Toate ale omului pornesc de la gândul omului
