Sfântul Ioan Gură de Aur (349-407) poate să ni se pară departe de noi – prin epoca în care a trăit, prin situarea geografică (Siria, apoi Constantinopol), prin limba și cultura sa eline.
Sfântul Ioan ne risipește iluziile și ne alungă din confortabilele noastre eșafodaje, dar totodată ne deschide orizontul nemărginit al unei nădejdi nebănuite în Hristos – Chipul suprem al iubirii smerite. În virtutea acestei iubiri, Sfântul Ioan Gură de Aur se arată aproape de frații săi în feluritele lor neajunsuri și neputinţe, în care regăsim cu ușurință – chiar şi la atâtea secole depărtare – cele ale noastre şi ale lumii noastre.. Și totuși, accentele din omiliile și din scrisorile sale ajung la inima oamenilor secolului al XXI-lea.
Conștient de limitele fiinţei umane, el pune sub semnul întrebării nemăsurata noastră încredere în propriile puteri în fața tainelor unui Dumnezeu Care nu va putea fi niciodată redus la un obiect al discuțiilor intelectuale, ca și în fața absurdității suferințelor omenești.
De asemenea, ne clatină din temelii conștiința așa-zisei superiorități provenite din calitățile noastre morale.
Sfântul Ioan Gură de Aur (349-407) poate să ni se pară departe de noi – prin epoca în care a trăit, prin situarea geografică (Siria, apoi Constantinopol), prin limba și cultura sa eline
